Actinidia

Actinidia este un gen de viță de vie și arbuști cățărători, cunoscut în principal pentru culturi precum kiwi (actinidia chinensis) și alte specii înrudite care produc fructe de pădure aromate. Actinidia este distribuită în zonele temperate și subtropicale din Asia de Est, în special în China și țările vecine. Atunci când este cultivată, actinidia este de obicei apreciată pentru fructele sale atractive, bogate în vitamine și au o aromă delicată dulce-acrișoară. În plus, unele specii sunt, de asemenea, destul de ornamentale datorită lăstarilor lor verzi denși care se cațără pe suporturi.
Etimologia numelui
Numele genului *actinidia* derivă din cuvântul grecesc „aktis”, care înseamnă „rază” sau „raze”. Se crede că a fost ales datorită aranjamentului radial (radial) unic al inimii fructului sau formei anumitor elemente florale. Genul a fost descris științific pentru prima dată în secolul al XIX-lea și de atunci a inclus numeroase specii, dintre care unele sunt cultivate activ în horticultura comercială și privată.
Formă de viață
În habitatul său natural, actinidia este o viță de vie perenă capabilă să se cațere în copacii vecini sau pe suporturi artificiale. Tulpinile sale sunt de obicei destul de flexibile, devenind lemnoase în timp și pot crește până la câțiva metri lungime. Frunzele majorității speciilor sunt ovale, cu margini zimțate, adesea dense și lucioase.
În medii în care spațiul este limitat (cum ar fi în grădini și parcele de locuit), actinidia este adesea cultivată ca o viță de vie antrenată vertical pe spalieri. Dacă se dorește, poate fi modelată și ca un arbust sau o mică „cortină verde”. Cheia este de a permite lăstarilor să crească în sus, ceea ce se aliniază cu tendințele naturale ale acestui gen de plante.
Familial
Actinidia aparține familiei Actinidiaceae. Aceasta este o familie relativ mică de plante cu flori, care include mai multe genuri pe lângă Actinidia, multe dintre ele fiind originare din Asia. Membrii acestei familii sunt de obicei viță de vie lemnoasă sau arbuști adaptați la viața în subsolul pădurii, unde folosesc trunchiurile copacilor pentru susținere.
Familia actinidiaceae, deși mică în comparație cu familiile mai mari, a câștigat faimă datorită speciilor fructifere precum kiwi (actinidia chinensis și specii înrudite). Din punct de vedere botanic, actinidiaceae sunt interesante pentru specializarea lor în creșterea cățărătoare și strategia lor ecologică de a atrage polenizatorii cu flori viu colorate.
Caracteristici botanice
Actinidia are lăstari cățărători, care devin lemnoși în timp, formând un sistem asemănător unei vițe de vie capabil să se atașeze de suporturi sau de trunchiuri vecine. Frunzele sunt alterne, simple, cu grade variabile de pubescență și nuanțe pestrițe la unele specii ornamentale (cum ar fi actinidia kolomikta). Florile sunt simetrice, de obicei albe sau de culoare crem, unele specii prezentând tonuri verzui sau rozalii.
Fructul este o bacă, de obicei ovală, acoperită cu o coajă subțire sau puf (ca la kiwi). În interior, există multe semințe mici, negre, înconjurate de pulpă suculentă. Speciile sălbatice au boabe mai mici, dar posedă totuși o aromă dulce-acrișoară distinctă. Soiurile cultivate pot crește la dimensiuni semnificative (până la 6-8 cm sau mai mult).
Compoziție chimică
Fructele de Actinidia sunt cunoscute pentru conținutul lor ridicat de vitamina C, care poate depăși conținutul de lămâi și portocale. În plus, boabele conțin vitamine B, carotenoizi, acid folic și o serie de oligoelemente (potasiu, magneziu, calciu). Dulceața fructelor se datorează fructozei și glucozei, în timp ce acizii organici oferă un gust proaspăt și acrișor.
Compuși polifenolici cu proprietăți antioxidante sunt prezenți în semințe și coajă. Frunzele și tulpinile conțin, de asemenea, cantități mici de uleiuri esențiale și taninuri, dar acestea nu sunt de obicei folosite în scopuri alimentare; sunt mai frecvent utilizate în scopuri ornamentale sau practice.
Origine
Aria de răspândire naturală a actinidiilor include regiuni împădurite și muntoase din Asia de Est: China, Japonia, Coreea și părți din Extremul Orient al Rusiei. Multe specii sunt adaptate la un climat temperat, cu veri umede și ierni destul de reci. Unele specii cresc și în zona subtropicală, în special în sudul Chinei.
Actinidia a fost introdusă în Europa și în alte părți ale lumii începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Kiwi (actinidia chinensis) a devenit deosebit de popular, câștigând importanță la nivel mondial ca plantă fructiferă. În regiunile nordice, unde kiwi nu prosperă din cauza lipsei de căldură, se cultivă specii mai rezistente la frig (cum ar fi actinidia kolomikta, actinidia arguta și altele).
Ușurință de creștere
Îngrijirea actinidiilor nu este deosebit de dificilă, dar planta necesită o amplasare adecvată: suporturi sau spalieri, lumină suficientă și umiditate în timpul perioadei de creștere activă. Este important să alegeți o specie sau un soi care să corespundă condițiilor climatice ale regiunii, deoarece diferite specii de actinidii variază în ceea ce privește toleranța la frig.
Pentru un grădinar începător, este ușor să stăpânească elementele de bază ale îngrijirii: udarea regulată în perioadele secetoase, fertilizarea primăvara și vara și tăierea pentru a modela planta într-un arbust sau o viță de vie. Planta este capabilă să producă randamente stabile (cu condiția să fie prezente atât plante femele, cât și masculine sau soiuri hermafrodite).
Specii, soiuri
Genul actinidia conține aproximativ 40-60 de specii, cele mai cunoscute fiind:
Actinidia chinensis (kiwi) - cele mai mari fructe comestibile.
Actinidia deliciosa — înrudită strâns cu kiwi, cultivată și pentru fructele sale mari.
Actinidia kolomikta — cunoscută pentru rezistența sa sporită la frig, frunze cu colorație decorativă alb-rozalie la vârfuri.
Actinidia arguta (cu frunze ascuțite) — fructe mai mici, dar cu randamente mari și rezistență la frig. Amelioratorii au dezvoltat numeroase soiuri cu timpi de coacere, dimensiuni ale fructelor și caracteristici ale frunzelor ornamentale diferite.
Dimensiune
Actinidia poate ajunge la 5-10 metri lungime, deși unele forme deosebit de mari (kiwi) pot crește până la 15 metri în condiții ideale. Când sunt cultivate pe spalieri, lăstarii plantei sunt aranjați de-a lungul unor ghidaje verticale și orizontale pentru a forma forma dorită.
În lățime, planta se poate ramifica extensiv, acoperind suprafețe mari atunci când i se oferă suficient spațiu. Cu toate acestea, în practica grădinăritului, este de obicei necesar să se limiteze răspândirea excesivă pentru a simplifica recoltarea fructelor și a menține sănătatea viței de vie.
Intensitatea creșterii
În condiții adecvate (căldură, umiditate și nutrienți suficiente), actinidiile pot crește destul de rapid, unele specii adăugând 1-2 metri pe sezon. Rata maximă de creștere se observă la exemplarele tinere cu vârsta cuprinsă între 3 și 5 ani, când vița-de-vie își formează activ scheletul principal.
În timp, ratele de creștere pot încetini oarecum, dar cu tăieri și fertilizări regulate, planta își menține un potențial ridicat de ramificare și întinerire. Intensitatea creșterii variază, de asemenea, în funcție de specie: kiwi-ul (actinidia chinensis) crește mai repede, în timp ce unele forme ornamentale prezintă o creștere mai restrânsă.
Durată de viaţă
Multe specii de actinidii sunt considerate longevive: cu o îngrijire adecvată, pot trăi și rodi timp de 20-30 de ani, iar unele exemplare pot ajunge la 50 de ani. Vârful principal de productivitate (înflorire și fructificare) are loc între 5-15 ani, când vița de vie este bine stabilită.
Pe măsură ce planta îmbătrânește, tulpinile devin lemnoase, iar unele ramuri mor, ceea ce este natural pentru vița-de-vie perenă. Tăierea regulată de rejuvenare ajută la prelungirea perioadei active de fructificare, menținând în același timp sănătatea și aspectul ornamental al plantei.
Temperatură
Diferite specii de actinidie variază în ceea ce privește rezistența la frig: kolomikta și arguta pot rezista la înghețuri de până la -25–30°C, ceea ce le face potrivite pentru climate moderat reci. Kiwi (actinidia chinensis) necesită condiții mai blânde, temperaturile de iarnă să nu scadă sub -8–10°C pentru perioade lungi de timp.
În perioada de creștere activă, temperaturile optime sunt de 20–25°C, planta tolerând creșteri scurte de până la 30°C, atâta timp cât rădăcinile sunt menținute umede. Temperaturile negative puternice din timpul iernii pot fi tolerate dacă rădăcinile sunt acoperite cu mulci și tulpinile sunt protejate (în special pentru plantele tinere).
Umiditate
Vița de vie Actinidia preferă un microclimat moderat umed, similar zonelor împădurite sau subtropicale. Nu necesită umiditate extrem de ridicată, dar dacă sunt cultivate în interior, spațiul trebuie ventilat regulat pentru a preveni uscarea excesivă a aerului, ceea ce ar putea dăuna lăstarilor.
În perioadele secetoase petrecute în aer liber, în special în timpul formării fructelor de pădure, udarea adecvată este esențială pentru a preveni uscarea solului. Dacă solul se usucă, fructele pot cădea sau își pot pierde dulceața, iar frunzele se pot ofili.
Iluminatul și amplasarea în interior
Actinidia are nevoie de lumină difuză, puternică sau de umbră ușoară. Lumina directă a soarelui în timpul amiezii poate provoca arsuri la frunzele tinere, mai ales dacă planta nu este obișnuită cu soarele. Într-o grădină, un loc cu suficientă lumină solară dimineața sau seara și o oarecare protecție împotriva căldurii de la amiază este ideal.
Pentru cultivarea în interior sau în sere, așezați ghiveciul lângă o fereastră cu orientare vestică sau estică. Dacă fereastra este orientată spre nord, poate fi necesară iluminare suplimentară pentru a încuraja creșterea și înflorirea. Într-un loc prea întunecat, vița de vie poate deveni lungă, palidă și poate produce puține fructe (sau deloc).
Sol și substrat
Pentru actinidiile în teren deschis, solurile ușoare, bine drenate, bogate în materie organică, cu un pH de 5,5 până la 6,5 sunt ideale. Trebuie evitat conținutul excesiv de calciu (zonele calcaroase). La plantare, este util să adăugați compost din frunze, turbă sau nisip pentru a îmbunătăți structura și a menține un pH ușor acid.
Pentru plantare, compoziția substratului este următoarea:
- Sol de gazon: 2 părți
- Mucegai de frunze sau compost: 1 parte
- Turbă: 1 parte
- Nisip sau perlit: 1 parte
Drenajul (2-3 cm de argilă expandată) este necesar la fund. Dacă este necesar, pentru a regla aciditatea, se poate adăuga puțină turbă acidă sau sulf, dar trebuie evitată utilizarea varului.
Udare
În timpul perioadei de creștere și fructificare de vară, actinidia necesită udare regulată. Solul trebuie să rămână ușor umed până la o adâncime de 2-3 cm, dar nu îmbibat cu apă. Pulverizarea suplimentară a frunzelor poate crește umiditatea aerului, dar este important să se facă acest lucru dimineața sau seara, când soarele nu arde frunzele ude.
Iarna (sau în camere mai răcoroase), planta își încetinește creșterea, iar unele frunze pot cădea (la speciile cu frunze căzătoare). Udarea trebuie redusă, permițând substratului să se usuce cu 1-2 cm. Se recomandă atenție la udare dacă temperatura este sub 15°C pentru a evita putrezirea rădăcinilor.
Fertilizarea și hrănirea
Pentru a menține o creștere activă și un randament ridicat (la speciile fructifere), actinidiile trebuie fertilizate primăvara și vara. La fiecare 2-3 săptămâni, aplicați un îngrășământ mineral complet (compoziție npk cu micronutrienți) sau materie organică (bălegar diluat, compost). Acest lucru stimulează formarea mugurilor și îmbunătățește legarea fructelor.
Metodele de aplicare includ udarea soluției de îngrășământ în jurul bazei sau plasarea granulelor în cercul radicular, urmată de udare. La sfârșitul verii, fertilizarea cu azot este oprită pentru a permite lăstarilor să se întărească înainte de vremea rece și pentru a crește rezistența la iarnă.
Înflorire
Florile actinidiilor sunt de obicei albe sau verzui palide, solitare sau aranjate în ciorchini tipici viței de vie: atârnând pe pediceluri scurte. Unele specii (cum ar fi actinidia kolomikta) au flori de până la 2-3 cm în diametru, iar multe soiuri au un parfum subtil, uneori dulce, care atrage insectele polenizatoare.
Majoritatea speciilor de actinidie sunt dioice — există plante masculine și feminine, ceea ce înseamnă că plantarea mai multor exemplare de sexe diferite este necesară pentru a produce fructe. Au fost dezvoltate și soiuri autofertile, dar o polenizare bună îmbunătățește în continuare randamentul și dimensiunea fructelor.
Propagare
Actinidia poate fi propagată din semințe sau vegetativ (cu butași verzi sau semilemnoase). Semințele se obțin din fructe de pădure coapte, spălate, uscate și semănate primăvara într-un substrat ușor, păstrat la 20-25°C. Răsadurile necesită udare regulată și iluminare bună. Cu toate acestea, odată cu propagarea prin semințe, există o probabilitate mare de divizare a trăsăturilor și de rezultate imprevizibile (inclusiv forme sexuale diferite).
Butașii se iau la începutul verii, de aproximativ 10-15 cm lungime, cu frunzele inferioare îndepărtate și câteva frunze superioare lăsate. Butașii sunt tratați cu un hormon de înrădăcinare și plantați într-un amestec de turbă și nisip, acoperit cu plastic pentru a crește umiditatea. Rădăcinile se formează după 3-4 săptămâni. Butașii înrădăcinați sunt transplantați în recipiente separate, iar după un an pot fi plantați în locația lor permanentă.
Caracteristici sezoniere
Primăvara începe curgerea sevei, lăstarii și frunzele tinere cresc rapid, iar bobocii de flori se formează. În această perioadă, udarea și hrănirea regulată sunt importante. Vara, are loc înflorirea și formarea fructelor de pădure (pentru speciile fructifere). Udarea activă și protejarea împotriva supraîncălzirii sunt deosebit de importante în climatele calde.
Toamna, fructele se coc, iar frunzele își pot schimba culoarea (la unele specii ornamentale). Vița-de-vie își pierde frunzele înainte de iarnă (la speciile cu frunze căzătoare). În această perioadă, se poate face o tăiere de întinerire și trebuie făcute pregătiri pentru frig (mulcirea rădăcinilor, protejarea lăstarilor tineri).
Caracteristici de îngrijire
Punctele cheie de îngrijire pentru actinidii includ udarea regulată vara, protejarea împotriva uscării și asigurarea unui drenaj bun. Nu se recomandă plantarea lor lângă copaci mari, deoarece concurența pentru apă poate fi semnificativă. Tăierea ajută la menținerea formei și la prevenirea aglomerării excesive.
Unele specii (cum ar fi kiwi) necesită un spalier sau alt suport robust pentru ca vița de vie să se poată cățăra. De asemenea, luați în considerare diferențierea sexuală a plantelor: dacă soiul este dioic, este nevoie de cel puțin o plantă masculină pentru ca mai multe plante femele să asigure fructificarea.
Îngrijire în condiții de interior
Când sunt cultivate în interior, actinidia atinge rareori dimensiuni mari, dar poate crește ca viță de vie ornamentală, uneori chiar formând fructe mici (în soiurile mai compacte sau cultivate). Se alege un ghiveci mare, deoarece sistemul radicular ocupă rapid substratul. Este necesar un strat de drenaj de 2-3 cm la baza acestuia. Substratul este format din sol gazos, compost de frunze, nisip și turbă (raport aproximativ de 2:1:1:1).
Ghiveciul se așează lângă o fereastră luminoasă: orientată spre est sau vest. Dacă fereastra este orientată spre sud, ar trebui umbrită la amiază. Temperatura în primăvară și vară este de 20–25°C, iar iarna poate fi redusă la 10–15°C pentru a oferi plantei o scurtă odihnă. Udarea se face cu apă caldă, stabilizată, permițând stratului superior de sol să se usuce cu 1–2 cm înainte de a uda din nou.
Fertilizarea se face la fiecare 2-3 săptămâni în perioada de creștere activă, folosind îngrășăminte complexe. Iarna, când temperatura este mai scăzută, fertilizarea se oprește, iar udarea se reduce semnificativ. Poate apărea o cădere a frunzelor, ceea ce este normal pentru speciile de foioase. Primăvara, planta se „trezește”, iar îngrijirea revine la programul său obișnuit.
Pentru a stimula ramificarea și a menține o formă ordonată, vârfurile sunt tăiate. Dacă frunzele încep să se îngălbenească, este recomandabil să verificați aciditatea solului (pH între 5,5–6,5) și să aplicați îngrășământ, după cum este necesar, pentru corecție. Este important să evitați apa dură, bogată în calcar, care provoacă o reacție alcalină în substrat.
Transplantare
Exemplarele tinere ar trebui transplantate la fiecare 1-2 ani primăvara, înainte de începerea creșterii active. Plantele adulte se transplantează mai rar (la fiecare 2-3 ani), schimbându-se o parte din substrat și mărind volumul ghiveciului. Se verifică sistemul radicular, iar orice zone putrede se taie.
Este mai bine să nu alegeți un ghiveci cu un diametru prea mare pentru creșterea viitoare, deoarece excesul de substrat poate deveni acid și poate cauza probleme sistemului radicular. După transplantare, planta trebuie plasată la umbră parțială timp de 1-2 săptămâni, cu udare moderată până când rădăcinile se adaptează.
Tăierea și modelarea coroanei
Tăierea este necesară pentru a regla forma și a stimula fructificarea (pentru soiurile fructifere). Se efectuează la sfârșitul toamnei sau iarna, când planta este în repaus vegetativ, sau la începutul primăverii, înainte de curgerea activă a sevei. Lăstarii slabi, deteriorați și supraaglomerați se îndepărtează și, dacă este necesar, tulpina principală se scurtează pentru a stimula ramificarea.
Când sunt cultivate pe spalier, se formează una sau două tulpini principale și mai multe ramuri fructifere. În fiecare an, se efectuează tăieri sanitare și de rărire pentru a preveni umbrirea zonelor interne ale coroanei. Pentru exemplarele de interior, tăierea ajută la menținerea dimensiunii compacte, menținând în același timp vița de vie în stare bună.
Probleme potențiale și soluțiile acestora
Printre boli se numără putregaiul rădăcinilor cauzat de inundarea cu apă, mucegaiul praf cauzat de umiditate excesivă și ventilație deficitară și cloroza cauzată de solul alcalin și deficiențele de nutrienți. Soluțiile includ ajustarea programelor de udare, îmbunătățirea drenajului, reglarea acidității solului și utilizarea fungicidelor sau a altor tratamente conform instrucțiunilor.
Deficiențele de nutrienți (în special azot și fier) cauzează frunze palide și o legare slăbită a fructelor. Fertilizarea cu îngrășăminte complexe și adăugarea de produse care conțin fier ajută la stabilizarea situației. În cele din urmă, o greșeală de udare - lipsa apei în timpul creșterii active - poate duce la căderea fructelor de pădure.
Dăunători
Principalii dăunători pot fi afidele, acarienii, tripșii, precum și unele tipuri de melci și limacși (în cultivarea în aer liber). Măsurile preventive includ controlul umidității, evitarea supraaglomerării plantațiilor și inspecții regulate. Pentru infestări minore, se poate utiliza o soluție de săpun, în timp ce pentru probleme mai semnificative, se recomandă insecticide sau acaricide.
De asemenea, este important să se monitorizeze curățenia frunzelor, în special în interior: praful înfundă stomatele, împiedicând schimbul de gaze și slăbind planta, facilitând infiltrarea dăunătorilor. Pulverizarea regulată cu apă curată și ventilația pot reduce riscul atacurilor insectelor.
Purificarea aerului
Datorită masei foliare, actinidia poate îmbunătăți ușor calitatea aerului prin absorbția unor cantități mici de dioxid de carbon și eliberarea de oxigen. Efectul este mai pronunțat în grădină, unde vița de vie creează zone umbrite și prinde praful pe suprafața frunzelor. În interior, dacă planta și frunzișul sunt suficient de mari, acest efect poate fi ceva mai vizibil, deși este de obicei considerat moderat.
Ca multe alte plante verzi, actinidia creează un microclimat mai plăcut și reduce stresul psihologic. Cu toate acestea, nu ar trebui considerată principalul „filtru” pentru purificarea aerului - orice viță de vie are o suprafață foliară limitată, iar pentru a influența semnificativ compoziția gazelor din încăperi, este necesară o masă verde semnificativă.
Siguranţă
Fructele multor specii de actinidie sunt comestibile (kiwi, arguta, kolomikta), deși unele pot conține substanțe amare sau ușor toxice în starea lor necoaptă. Frunzele și lăstarii nu sunt de obicei folosiți pentru hrană. Reacțiile alergice la polenul florilor sunt rare, dar pot apărea la persoanele sensibile.
Dacă există copii mici sau animale de companie în casă, este important să rețineți că unele specii (în special cele crescute în scopuri ornamentale) pot avea fructe de pădure necoapte care pot cauza probleme digestive atunci când sunt consumate în cantități mari. Per total, actinidia este considerată o plantă sigură, dar bunul simț este necesar atunci când interacționați cu ea.
Iernat
În regiunile cu ierni blânde (până la -20°C), speciile rezistente la frig (kolomikta, arguta) pot ierna fără acoperiri speciale, mai ales dacă arbustul este suficient de bătrân și rădăcinile sunt protejate de zăpadă sau mulci. Răsadurile tinere trebuie acoperite cu material nețesut, rumeguș sau frunze pentru a preveni înghețarea gâtului rădăcinii.
Dacă este cultivată în zone mai nordice, vița de vie este scoasă de pe spalier iarna, așezată pe pământ și acoperită cu materiale izolatoare. În condiții de interior, dacă temperatura scade la 5-10°C, planta se poate deteriora parțial.
Își pierde frunzele și intră în repaus vegetativ. Udarea trebuie redusă, iar hrănirea trebuie oprită.
Proprietăți benefice
Principalul avantaj al actinidiei îl reprezintă fructele sale bogate în vitamine, gustoase și cu conținut scăzut de calorii, care conțin cantități semnificative de vitamine (C, B), fibre și oligoelemente. Consumul regulat al acestor fructe de pădure ajută la îmbunătățirea digestiei, la întărirea sistemului imunitar și la creșterea tonusului general al corpului.
Pentru grădinari, actinidia este valoroasă și ca viță de vie ornamentală, care poate înverzi rapid garduri, arcade și pergole. Frunzișul unor forme varietale își schimbă nuanțele, iar florile abundente albe/roz decorează zona primăvara. Astfel, planta combină funcțiile atât ale unei culturi pomicole, cât și ale unui element peisagistic.
Utilizare în medicina tradițională sau rețete populare
În medicina populară, fructele unor specii de actinidie sunt folosite pentru a preveni scorbutul, pentru deficiențe de vitamine și probleme gastrointestinale. Există, de asemenea, aplicații ale decocțiilor făcute din lăstari tineri sau rădăcini pentru a întări organismul, deși dovezile științifice care susțin aceste metode sunt limitate.
În gătit, fructele de pădure se folosesc proaspete și se prepară gemuri, jeleuri și infuzii. Se crede că un consum regulat al fructelor ajută la normalizarea funcțiilor inimii și ale sistemului nervos și promovează eliminarea excesului de săruri din organism. În toate cazurile, se recomandă menținerea moderației și prudență cu alimentele noi din dietă.
Utilizare în designul peisagistic
În scopuri decorative, actinidia servește ca gard viu viu sau ca o frumoasă viță de vie cățărătoare pe spalieri, pergole și foișoare. În timpul înfloririi, se creează o „cortină verde” pitorească, iar vara și toamna, planta oferă un aspect atractiv, cu fructe strălucitoare (dacă polenizarea are succes). Se încadrează armonios în stiluri naturale de grădină, motive asiatice și parcele tradiționale de la țară.
Grădinile verticale și compozițiile suspendate pentru viță de vie mare, cum ar fi actinidia, nu sunt în general recomandate din cauza sistemului lor radicular masiv și a creșterii rapide. Cu toate acestea, în serele spațioase cu o înălțime a tavanului de peste 2-3 metri, este posibilă formarea parțială a unei mase verzi verticale.
Compatibilitatea cu alte plante
Actinidia este adesea combinată cu arbuști sau plante perene cu creștere ușor joasă, care nu umbresc tulpinile inferioare și permit rădăcinilor să primească suficientă umiditate. Un parteneriat potrivit este cu ierburi și flori ornamentale care preferă aceeași aciditate a solului (de exemplu, hosta, heuchera), dacă scopul este amenajarea peisagistică decorativă.
Nu este recomandabil să o plantați lângă culturi care necesită udare frecventă și excesivă sau care au un sistem radicular superficial care concurează pentru apă. De asemenea, evitați să o amplasați lângă copaci mari care blochează lumina soarelui și absorb în mod activ nutrienții.
Concluzie
Actinidia (actinidia) este o plantă flexibilă și versatilă care combină valoarea ornamentală cu capacitatea de a produce fructe delicioase, bogate în vitamine. Mai multe specii și soiuri au demonstrat o adaptabilitate ridicată la diferite condiții climatice, ceea ce face ca actinidia să fie populară atât printre grădinarii profesioniști, cât și printre pasionații de culturi exotice. Cu o îngrijire adecvată, formează o viță mare cu flori izbitoare și, pentru formele fructifere, fructe de pădure suculente.
Lumină, umiditate adecvată fără îmbibare cu apă, sol ușor acid și hrănire moderată sunt cheile unei cultivări reușite. Polenizarea corectă (cu necesitatea atât a plantelor masculine, cât și a celor feminine, dacă este necesar) asigură o recoltă stabilă. Frumusețea viței de vie, florile parfumate și gustul excepțional al fructelor fac din actinidie o alegere minunată pentru o grădină, o seră de iarnă sau chiar o cameră spațioasă, unde poate surprinde și încânta mulți ani.