Albizia lenkoranica
Albizia lenkoranica, cunoscută și sub numele de albizia lankarană, este un arbore foios sau un arbust mare din familia leguminoaselor, care se distinge prin frunzișul său aerisit, asemănător dantelei, și prin ciorchinii de flori delicati și pufoși. În cultivare, este denumită și salcâm lankaran, deși biologic nu este înrudită cu salcâmii adevărați. Această plantă este utilizată pe scară largă în grădinăritul ornamental datorită aspectului său elegant și capacității de a tolera o gamă relativ largă de condiții climatice.
Etimologia numelui
Numele genului „albizia” a fost dat în onoarea lui Filippo del Albizzi, un naturalist italian din secolul al XVIII-lea, care a introdus unii membri ai genului în Europa. Epitetul speciei „lenkoranica” este asociat cu istoria descoperirii și creșterii sale în regiunea Lanka (sudul Azerbaidjanului), de unde a fost introdusă în colecțiile botanice. Planta a devenit cunoscută în continuare sub numele de „salcâm Lanka” datorită asemănării sale vizuale cu salcâmul și numelui regiunii de origine.
Formă de viață
În sălbăticie, albizia lankarană ia adesea forma unui copac mic care atinge 6-10 metri înălțime. Arborele are de obicei un singur trunchi principal, deși ocazional se găsesc exemplare cu mai multe trunchiuri care se despart aproape de sol. Coroana are de obicei formă de umbrelă sau se întinde, creând efectul vizual al unei acoperiri din dantelă, „asemănătoare unei umbrele”.
În cultivare, înălțimea și forma depind în mare măsură de metodele de tăiere și de condițiile climatice. Dacă este necesar, albizia lankaran poate fi modelată într-un arbust, mai ales dacă vârful este ciupit în mod regulat. Această flexibilitate, combinată cu ciorchinii săi de flori atractivi, face ca planta să fie populară în designul peisagistic.
Familial
Albizia Lankaran aparține familiei leguminoaselor (fabaceae), care include atât forme erbacee, cât și forme lemnoase, caracterizate prin fructe sub formă de păstăi și o structură florală distinctă (tip fluture în subfamilia mimosoideae, din care face parte și albizia). Această familie include specii agricole și ornamentale importante (mazăre, fasole, salcâm, robinia).
Membrii familiei leguminoaselor au adesea capacitatea de a fixa azotul prin intermediul bacteriilor simbiotice din nodulii radiculari. Această proprietate nu este la fel de pronunțată la albizia lenkoranica, dar caracteristicile generale - frunzele compuse (asemănătoare penelor) tipice plantelor de mimoză și forma de ciorchine de flori - indică înrudirea sa cu alte specii de leguminoase.
Caracteristici botanice
Frunzele de albizia lankaran sunt compuse, adesea de până la 20 cm lungime, împărțite în multe foliole mici care se pliază noaptea sau sub stres. Florile sunt adunate în ciorchini racemosi pufoși (uneori sferici), alcătuiți din stamine lungi, filiforme, în nuanțe de roz, alb sau roz-alb. Aceste stamine „asemănătoare mătăsii” dau plantei denumirea comună de „copac de mătase”.
După înflorire, se formează păstăi plate cu o lungime de 10-15 cm, care conțin mai multe semințe. Păstăile se maturizează de obicei la sfârșitul verii sau începutul toamnei, devenind maronii și în cele din urmă deschizându-se pentru a elibera semințele. Trunchiul și ramurile plantelor tinere sunt netede, dar odată cu vârsta, scoarța poate deveni mai aspră.
Compoziție chimică
Fructele și frunzele de albizia lankaran conțin diverși compuși fenolici, flavonoide și taninuri. Sunt prezente și proteine și carbohidrați tipici leguminoaselor. Semințele sunt bogate în nutrienți stocați necesari pentru germinare. Unele studii indică prezența unor compuși cu proprietăți antioxidante și potențial antiinflamatorii, deși utilizarea medicinală oficială a plantei nu este confirmată.
Origine
Genul Albizia este distribuit în mod natural în regiunile tropicale și subtropicale ale lumii vechi - Africa, Asia, inclusiv bazinul mediteranean și Caucazul. Albizia lenkoranica, așa cum sugerează și numele, a fost inițial descoperită și descrisă în regiunea Lanka (sudul Azerbaidjanului), dar se găsește și în Iran și în alte regiuni cu climat adecvat.
Ca plantă ornamentală, albizia lankarană a fost introdusă în diverse țări unde clima îi permite arborelui să ierneze fără înghețuri severe. S-a stabilit de-a lungul coastei Mării Negre din Caucaz, în Crimeea și în unele zone mediteraneene, unde a devenit un element popular în amenajarea peisagistică a parcurilor și grădinilor.
Ușurința cultivării
Pentru grădinarii din regiuni moderat calde, albizia lankaran este considerată relativ ușor de cultivat dacă este prevăzută cu multă lumină solară, sol bine drenat și umiditate moderată. Cu toate acestea, răsadurile tinere pot fi sensibile la temperaturi de îngheț severe, așa că în regiunile mai reci, copacul este cultivat doar în sere protejate sau structuri similare.
La plantare, este important să se ia în considerare dimensiunea potențială a pomului și să se asigure spațiu adecvat pentru sistemul radicular și coroană. Udarea este mai frecventă în primii ani pentru a ajuta planta să se stabilească, după care demonstrează o bună rezistență la secetă. Fertilizarea regulată promovează creșterea rapidă a lăstarilor.
Specii și soiuri
Genul albizia include câteva zeci de specii, printre care albizia lenkoranica (albizia lenkoranica) este considerată una dintre cele mai frecvent cultivate, alături de înrudita albizia julibrissin, pe care unii autori o consideră sinonimă. Diverse forme și hibrizi cu culori variate ale staminelor se găsesc în horticultura ornamentală, deși nu există multe soiuri comerciale specifice.
Albizia lenkoranica
Albizia julibrissin
Dimensiune
În climate favorabile, albizia lankarană poate atinge înălțimi de 6-10 metri și uneori mai mult, cu o coroană lată, plată, în formă de umbrelă. Aceasta creează efectul unui vârf delicat care oferă o umbră parțială plăcută pe amplasament. În spațiu limitat sau în climate mai reci, înălțimea este de obicei mai mică (2-4 metri).
Coroana este adesea formată într-o formă destul de răspândită, cu un diametru de 3-5 metri sau mai mult la exemplarele mature. Prin tăiere și modelare, dimensiunea copacului poate fi ajustată atât în lățime, cât și în înălțime pentru a satisface nevoile peisajului.
Rata de creștere
Răsadurile tinere, în condiții optime (căldură, lumină solară, udare regulată), pot prezenta o creștere moderată (aproximativ 30-50 cm pe sezon). La pomii mai în vârstă, ritmul de creștere încetinește, iar pomul adaugă aproximativ 15-25 cm anual.
Creșterea este influențată de calitatea solului, disponibilitatea luminii și a apei și de nutrienți. În condiții precare (drenaj deficitar, lipsa oligoelementelor, umbrire excesivă), creșterea anuală poate fi minimă, rezultând adesea o înflorire neregulată și o valoare ornamentală slăbită.
Durată de viaţă
În sălbăticie, albizia lankarană poate trăi 50 de ani sau mai mult, cu o înflorire abundentă la vârsta maturității (în jur de 3-5 ani). În cultivare, multe exemplare își păstrează vitalitatea și valoarea ornamentală timp de 20-30 de ani, mai ales dacă se efectuează o tăiere de rejuvenare și copacul este menținut în stare fitosanitară bună.
În timp, copacii mai în vârstă pot suferi deteriorări ale trunchiului, putregai și o intensitate redusă a înfloririi. Cu toate acestea, îngrijirea adecvată - inclusiv controlul umidității, fertilizarea și tăierea la timp prin igienizare - ajută la menținerea albiziei în stare satisfăcătoare cât mai mult timp posibil.
Temperatură
Albizia Lankaran preferă un climat subtropical cald și rezistă cu ușurință la căldura verii (în jur de 30°C și mai mult), atâta timp cât se asigură o udare suficientă. Temperatura optimă pentru o creștere viguroasă este de 20–25°C.
Iarna, toleranța la frig este limitată: înghețurile sub -15°C pot fi fatale pentru puieții tineri. Copacii maturi, cu trunchiuri groase și un sistem radicular dezvoltat, pot rezista la temperaturi scurte de până la -18°C, dar riscul de deteriorare a ramurilor și de reducere a înfloririi viitoare este mare. În regiunile mai reci, creșterea este împiedicată, iar planta necesită o protecție specială.
Umiditate
Umiditatea moderată (40–60%) este suficientă pentru creșterea normală a albiziei lankaran în condiții exterioare. Un climat de coastă umed promovează o creștere mai rapidă și o înflorire abundentă. Într-un climat continental uscat, poate fi necesară pulverizarea frecventă (în seră) sau udarea mai frecventă.
Planta nu are cerințe mari de umiditate, dar în aer extrem de uscat, vârfurile frunzelor se pot usca, iar mugurii pot cădea. Dacă este cultivată în interior, pulverizarea regulată sau utilizarea umidificatoarelor vor ajuta la menținerea microumidității necesare.
Iluminatul și amplasarea într-o cameră
Lumina puternică a soarelui sau umbra parțială ușoară sunt optime. Pentru cultivarea în aer liber, se recomandă zone deschise și însorite, cu umbră ușoară în orele amiezii, pentru a evita stresul cauzat de temperaturile extrem de ridicate. Pentru cultivarea în interior (ceea ce este destul de rar pentru această specie), alegeți un pervaz orientat spre sud sau sud-vest, ajustând umbra după cum este necesar.
Lipsa luminii duce la lăstari alungiți, o formare slabă a mugurilor florali și o decorativitate redusă a frunzelor. Pentru a compensa, se pot folosi lumini de creștere, în special la latitudinile nordice în timpul iernii. Mutarea plantei în aer liber (balcon, terasă) în lunile calde este o modalitate bună de a-i oferi doza necesară de lumină directă a soarelui.
Sol și substrat
Albizia Lankaran necesită sol ușor, permeabil la aer și apă, cu o reacție ușor acidă (pH 5,5–6,5). În teren deschis, acesta poate fi lut fertil cu drenaj bun sau un substrat nisipos-lutos îmbogățit cu materie organică (gunoi de grajd, compost).
Când se cultivă într-un ghiveci, substratul este fabricat din:
- Sol de gazon (2 părți)
- Pământ pentru frunze (1 parte)
- Turbă (1 parte)
- Nisip sau perlit (1 parte)
Un strat de drenaj (lut expandată, pietriș) cu grosimea de 2-3 cm trebuie plasat pe fundul ghiveciului pentru a preveni putrezirea rădăcinilor din cauza udării excesive.
Udare
În timpul creșterii active (primăvara și vara), udați lankaran albizia în mod regulat, menținând solul moderat umed. Nu se recomandă lăsarea solului să se usuce mai adânc de 2-3 cm, deoarece rădăcinile tinere pot suferi din cauza lipsei de umiditate. Cu toate acestea, acumularea de apă, mai ales pe vreme rece, este foarte periculoasă, deoarece duce la putrezirea rădăcinilor.
Iarna, dacă planta pierde unele frunze sau intră în repaus vegetativ, udarea se reduce. În cultivarea în interior, la temperaturi de 15-18°C, udați solul la fiecare 7-10 zile, asigurându-vă cu atenție că substratul nu se îmbibă cu apă.
Fertilizarea și hrănirea
Pentru a susține creșterea și înflorirea abundentă, fertilizați albizia din primăvară până în vară (la fiecare 2-3 săptămâni) cu îngrășăminte minerale complexe sau infuzii organice (bălegar, humus). Se pot folosi îngrășăminte bogate în fosfor și potasiu, deoarece acestea stimulează înflorirea și întăresc lăstarii.
Metoda de aplicare poate fi udarea rădăcinilor cu o soluție de îngrășământ sau împrăștierea superficială a granulelor, care sunt apoi încorporate în stratul superior al solului. Toamna și iarna, fertilizarea este redusă la minimum sau complet oprită pentru a oferi plantei șansa de a se odihni înainte de noul ciclu de creștere.
Înflorire
Albizia Lankaran produce ciorchini de flori pufoși, uimitori, în formă de „bile” sau raceme, unde numeroasele stamine filiforme joacă rolul principal, în nuanțe de roz, alb sau roz-alb. Perioada de înflorire are loc de obicei la mijlocul verii sau începutul toamnei, în funcție de zona climatică.
În regiunile mai calde, înflorirea poate dura câteva săptămâni, umplând aerul cu un parfum ușor. Cu o iluminare și o îngrijire adecvate, albizia poate înflori abundent, decorând grădina sau sera.
Propagare
Albizia Lankaran se înmulțește prin semințe și butași. Semințele (din păstăi) se seamănă primăvara într-un substrat afânat (un amestec de nisip și turbă) la o temperatură de 20–25°C. Germinarea are loc în 2–3 săptămâni, necesitând lumină și udare suficiente. Cu toate acestea, înflorirea poate dura câțiva ani până începe.
Metoda vegetativă de propagare implică utilizarea unor butași semilemnoși de 10-15 cm lungime în prima jumătate a verii. Aceștia sunt plantați într-un amestec umed de turbă și nisip, menținut la 22–
24°C cu pulverizare regulată. Formarea rădăcinilor durează 3-4 săptămâni, după care butașii înrădăcinați pot fi transplantați în ghivece.
Caracteristici sezoniere
Primăvara începe creșterea activă, cu înfrunzirea și, în condiții favorabile, formarea mugurilor. În această perioadă, este important să se crească udarea și să se înceapă fertilizarea. Vara, planta atinge vârful de creștere și înflorire, necesitând udare regulată, în special în perioadele secetoase. Buruienile sunt îndepărtate, iar dacă este necesar se efectuează tăiere sanitară.
Toamna, după înflorire, albizia poate pierde unele frunze (în funcție de climă și soi). Reducerea udării și oprirea fertilizării ajută planta să se pregătească pentru iarnă. În climatele mai reci, planta este fie protejată cu acoperire în teren deschis, fie mutată într-un spațiu răcoros, fără îngheț.
Caracteristici de îngrijire
Principalele puncte de îngrijire pentru albizia lankaran includ asigurarea unei udări ușoare și moderate și protejarea de frig. Este important să se controleze nivelul de umiditate: udarea excesivă este inacceptabilă, dar trebuie evitată și uscarea, în special în timpul creșterii active și al înfloririi.
Tăierea regulată sau ciupirea lăstarilor în primăvară ajută la conturarea unei coroane frumoase și la stimularea unei înfloriri mai abundente. În condiții de umiditate ridicată și ventilație slabă, pot apărea boli fungice, așa că este important să ventilați periodic camera (dacă este ținută în interior) și să monitorizați starea frunzelor.
Îngrijire în condiții de interior
Când este cultivată în interior, albizia lankaran este de obicei plasată în sere spațioase, grădini de iarnă sau balcoane cu geamuri, unde există suficientă lumină și spațiu. Este important să se folosească ghivece bine drenate cu substrat ușor. Udarea trebuie făcută cu apă caldă și stabilizată, permițând stratului superior să se usuce cu 1-2 cm.
Fertilizarea cu îngrășăminte minerale se face la fiecare 3-4 săptămâni în perioada primăvară-vară, în timp ce iarna se oprește sau se reduce semnificativ dacă activitatea plantei scade. Temperatura trebuie menținută la cel puțin 12-15°C. Sprijinirea adecvată a coroanei este importantă dacă pomul are lăstari înalți.
Dacă spațiul este limitat, albizia lankaran poate fi modelată într-un arbust mic prin scurtarea periodică a tulpinilor. Pulverizarea regulată a frunzelor poate fi benefică, dar trebuie făcută cu o ventilație adecvată și suficientă căldură.
Totuși, trebuie menționat că pentru o înflorire și o dezvoltare completă, copacul poate necesita mai multă lumină și spațiu decât poate oferi un apartament standard. Se dezvoltă cel mai bine în grădini de iarnă închise sau în camere mari și spațioase, cu ferestre mari.
Replantare
În cultura în containere, plantele tinere pot fi transplantate anual, primăvara, mărind dimensiunea ghiveciului cu 2-3 cm în diametru. Plantele adulte trebuie transplantate la fiecare 2-3 ani sau după cum este necesar, când rădăcinile au umplut complet balotul de rădăcini.
Înainte de îndepărtare, substratul trebuie umezit, planta trebuie îndepărtată ușor împreună cu rădăcinile și transferată într-un recipient nou cu drenaj proaspăt. Amestecul este format din pământ de frunze (sau gazon), turbă și nisip. După transplantare, udarea trebuie să fie moderată, iar planta trebuie lăsată să se aclimatizeze, evitând soarele direct de la amiază în primele 1-2 săptămâni.
Tăierea și modelarea coroanei
Tăierea este recomandată la sfârșitul iernii sau începutul primăverii, înainte de începerea creșterii active. Tăierea sanitară îndepărtează ramurile deteriorate, uscate și bolnave, îmbunătățind circulația aerului și permițând mai multă lumină să ajungă în partea centrală a coroanei.
Tăierea de modelare poate fi utilizată pentru a regla înălțimea și lățimea coroanei. Dacă este necesară o formă stufoasă, tulpina centrală este scurtată și se încurajează ramificarea laterală. Pentru o formă asemănătoare unui copac, tulpina principală este lăsată, îndepărtând excesul de lăstari laterali.
Posibile probleme și soluții
Udarea excesivă sau stagnarea apei pe vreme rece poate duce la putrezirea rădăcinilor. Planta se ofilește, iar frunzele se îngălbenesc. Reduceți imediat udarea și, dacă este necesar, transplantați planta, îndepărtând rădăcinile putrede.
Lipsa luminii duce la lăstari alungiți, înflorire slabă sau absentă. Mutați ghiveciul la o fereastră mai însorită sau folosiți lămpi de creștere. Nutrienții inadecvați duc la cloroză a frunzelor și creștere lentă, care poate fi abordată prin fertilizare regulată și echilibrată.
Dăunători
Printre dăunători, albizia lankaran poate fi atacată de acarieni, afide, muște albe și cochilii. Măsurile preventive includ inspecția frunzelor și a tulpinilor, menținerea unei umidități moderate și evitarea umidității excesive.
Dacă apar insecte, utilizați insecticide și acaricide conform instrucțiunilor. Pentru infestări ușoare, utilizați metode populare (soluție de săpun, spălarea frunzelor), iar în cazuri grave, utilizați tratamente chimice cu reaplicare după 7-10 zile.
Purificarea aerului
Lankaran albizia, datorită frunzișului său, poate absorbi cantități mici de CO₂ și elibera oxigen, îmbunătățind microclimatul interior. Cu toate acestea, efectul nu este foarte mare, având în vedere dimensiunea copacului. Cu toate acestea, orice verdeață vie afectează pozitiv confortul general, reducând nivelul de stres al oamenilor.
În plus, prezența frunzelor și a ramurilor poate capta cantități mici de praf, crescând ușor umiditatea prin evaporarea de pe suprafețele frunzelor. Nu s-a observat niciun impact semnificativ asupra filtrării compușilor chimici nocivi, dar înverzirea generală are un efect pozitiv asupra mediului.
Siguranţă
Albizia Lankaran nu este considerată periculos de toxică, dar se recomandă evitarea consumului de semințe sau a oricăror alte părți ale plantei. Reacțiile alergice la polen sunt rare, dar posibile pentru persoanele sensibile la plantele cu flori.
Dacă în casă există copii mici sau animale de companie, trebuie avut grijă să nu mestece frunzele sau să rupă crengile. În general, albizia nu conține alcaloizi toxici puternici precum unii membri ai familiei leguminoaselor, iar pericolul pentru oameni este minim în cazul contactului normal.
Iernat
În regiunile cu ierni moderat blânde (de exemplu, coasta Mării Negre, unele zone cu ierni care nu depășesc -10°C), albizia lankarană poate ierna în teren deschis. Plantele tinere (până la 3-5 ani) trebuie protejate cu material nețesut, iar zona rădăcinilor trebuie acoperită cu mulci pentru a proteja împotriva înghețului.
În climatele mai dure, planta este dezgropată și mutată într-un ghiveci, depozitată într-un loc răcoros, dar nu înghețat (5–10°C). Udarea este redusă și nu se efectuează fertilizare. Primăvara, pe măsură ce temperaturile cresc, copacul este replantat în teren deschis sau readus la locația sa permanentă.
Proprietăți benefice
Pe lângă valoarea sa ornamentală ridicată, albizia poate îmbunătăți oarecum compoziția solului, la fel ca multe leguminoase, datorită relațiilor sale simbiotice cu bacteriile fixatoare de azot. Acest lucru poate ajuta la îmbogățirea substratului cu azot și la promovarea unei microflore mai sănătoase a solului.
Mai mult, atrage polenizatori (albine, fluturi) în timpul perioadei de înflorire, ceea ce sporește biodiversitatea din grădină. În unele culturi, florile și frunzele au fost folosite ca și coloranți naturali, deși acest lucru nu are o importanță economică semnificativă.
Utilizare în medicina tradițională sau remedii populare
Informațiile fiabile despre utilizarea medicinală oficială a *albizia lenkoranica* sunt puține. Cu toate acestea, sursele folclorice menționează posibila utilizare a scoarței sau a frunzelor pentru inflamații minore sau tratamente ale rănilor. Nu există nicio confirmare științifică a eficacității și siguranței acestor metode, iar consumul intern de derivate din plante nu este recomandat.
Datele experimentale preliminare indică prezența compușilor antioxidanți în unele părți ale plantei, dar nu au fost efectuate studii clinice. Prin urmare, utilizarea în medicina populară nu are o confirmare fiabilă, iar orice încercare trebuie făcută cu mare prudență.
Utilizare în designul peisagistic
Albizia Lankaran este foarte apreciată pentru coroana sa în formă de umbrelă, asemănătoare dantelei, și florile pufoase. În regiunile cu ierni blânde, este adesea folosită ca solitaire pe peluze, dând zonei un aspect exotic. Spre deosebire de plantele tradiționale de conifere sau foioase, albizia adaugă o paletă vibrantă de raceme înflorite.
Grădinile verticale sau compozițiile suspendate pentru copac nu sunt relevante, deoarece se formează ca un exemplar mare. Cu toate acestea, în grădini spațioase, lângă foișoare sau de-a lungul aleilor, albizia creează alei pitorești. Frunzișul său impresionant și parfumul delicat al florilor, combinate cu alte specii tropicale și subtropicale, creează atmosfera unei grădini sudice.
Compatibilitatea cu alte plante
Albizia Lankaran se potrivește bine cu arbuști cu flori (hibiscus, bougainvillea, iasomie), dând zonei o notă tropicală vibrantă. Poate fi combinată și cu conifere mici (thuja, ienupăr), mai ales dacă se dorește un contrast de formă și culoare.
Nu se recomandă plantarea pomului lângă plante care necesită udare abundentă și care pot umbri zona radiculară sau pot concura pentru apă. Fertilizarea echilibrată și cunoașterea faptului că sistemul radicular al albiziei poate îmbogăți solul cu azot sunt factori pozitivi pentru plantările însoțitoare.
Concluzie
Albizia lenkoranica (albizia lankarană) este un arbore atractiv, cu o coroană dantelată și ciorchini impresionanți de flori roz-albe, capabil să decoreze grădinile din zonele cu climă blândă și să devină un exponat valoros în sere și grădini de iarnă. Frunzele sale moi, compuse și florile pufoase conferă plantei un farmec unic, creând o atmosferă sudică ușoară.
Atunci când selectați această specie pentru grădina sau colecția dvs., țineți cont de nevoia de lumină solară din abundență, udare moderată cu drenaj bun și protecție pentru răsadurile tinere de frig. În condiții favorabile, albizia lankaran încântă mulți ani, formând un punct focal captivant și adăugând o ușoară notă tropicală peisajului.