Putregai alb (sclerotial)

Maria Popova, florist
Last reviewed: 29.06.2025

Putregaiul scleroțial sau putregaiul alb (sclerotinia sclerotiorum) este o boală fungică care afectează o gamă largă de plante agricole, ornamentale și forestiere. Putregaiul alb este una dintre cele mai distructive boli, provocând pierderi semnificative în agricultură, în special în culturi precum floarea-soarelui, soia, roșiile, fasolea, varza, precum și în plantele și florile de grădină. Boala se caracterizează prin dezvoltare rapidă și deteriorare severă a țesuturilor plantelor, ducând la putrezirea acestora. Putregaiul scleroțial provoacă putrezirea tulpinilor, rădăcinilor, fructelor și florilor, ducând la o scădere substanțială a randamentului și a calității produselor.

Obiectivele articolului:

Scopul acestui articol este de a oferi informații complete despre putregaiul alb, inclusiv simptomele, cauzele, metodele de diagnosticare și tratamentul acestuia. După citirea articolului, cititorul va învăța să:

Recunoaște semnele putregaiului alb.
Înțelegeți factorii care contribuie la dezvoltarea bolii.
Diagnosticați corect putregaiul alb și distingeți-l de alte boli.
Folosiți metode eficiente de control al acestei boli.
Implementați măsuri preventive pentru a reduce riscul de infecție.

Simptome și semne ale bolii

Simptomele putregaiului alb se manifestă pe diferite părți ale plantei, inclusiv rădăcini, tulpini, frunze, flori și fructe. Boala începe de obicei din părțile inferioare ale plantei și se răspândește treptat în sus.

Infecția rădăcinii și a bazei tulpinii:
- Putregaiul alb începe adesea odată cu infectarea rădăcinilor, în special la plantele cultivate în sol suprahidratat sau în condiții de drenaj precar. Pe zonele infectate apar pete îmbibate cu apă, care se măresc rapid.
- Pe rădăcini și la baza tulpinii se dezvoltă leziuni moi, îmbibate cu apă, care se pot transforma în necroză. Aceste zone pot deveni albe și acoperite cu un strat asemănător mucegaiului praf, caracteristic putregaiului alb.
Infecția tulpinii și a lăstarilor:
- Pe tulpini apar pete îmbibate cu apă, care devin moi și se dezintegrează ușor în timp. Aceste zone sunt acoperite cu miceliul alb al ciupercii.
- Pe zonele afectate apar mase albe caracteristice de miceliu, care apoi încep să se întunece. Ciuperca poate pătrunde în sistemul vascular al plantei, perturbând transpirația și alimentarea cu apă.
- În cele din urmă, tulpinile se rup și mor, iar planta își pierde stabilitatea.
Infecția florilor și fructelor:
- În cazurile în care florile sunt infectate, își pierd forma, devin apoase, moi și apoi încep să putrezească. Florile se transformă în mase gri sau maronii, unde se formează scleroții (corpuri fungice dure).
- Pe fructe, cum ar fi roșiile, floarea-soarelui, varza sau fasolea, apar și pete îmbibate cu apă, care se transformă treptat în putrefacție. Fructele devin moi, acoperite cu miceliu alb și se descompun.
- Fructele și semințele infectate de putregaiul alb își pierd calitatea și devin improprii pentru vânzare sau prelucrare.
Formarea scleroților:
- În stadiile ulterioare ale bolii, pe părțile afectate ale plantei se pot forma scleroți — structuri negre sau maro închis — care servesc drept surse de infecție în anii următori. Acești scleroți se găsesc adesea în interiorul țesuturilor vegetale în descompunere, dar pot fi vizibili și la suprafață.
Ofilirea generală a plantei:
- În cazurile de infecție intensă cu putregai alb, plantele se ofilesc rapid, își pierd turgorul, frunzele se îngălbenesc, iar rădăcinile și tulpinile se descompun. Aceasta duce la moartea plantei.

Etiologia putregaiului alb

Agentul patogen al putregaiului alb este ciuperca sclerotinia sclerotiorum, aparținând genului sclerotinia (familia sclerotiniaceae). Aceasta este una dintre cele mai agresive substanțe patogene, cu o gamă largă de gazde. Ciuperca poate infecta peste 400 de specii de plante, inclusiv multe culturi agricole, plante ornamentale și chiar plante forestiere.

Principala caracteristică a sclerotinia sclerotiorum este capacitatea sa de a forma scleroți - structuri specializate care pot supraviețui în sol și reziduuri vegetale pentru perioade lungi de timp (până la câțiva ani). Aceste structuri sunt formațiuni dure, negre sau maro închis, care ajută ciuperca să supraviețuiască în condiții nefavorabile. Când condițiile devin favorabile creșterii (medii umede și calde), scleroții germinează, formând noi structuri infecțioase - ascospori și miceliu.

Ciclul de viață al putregaiului alb

Ciclul de viață al sclerotinia sclerotiorum este complex și include mai multe etape cheie:

Germinarea scleroților: ciuperca poate supraviețui sub formă de scleroți în sol și reziduuri vegetale în condiții nefavorabile. Când apar condiții favorabile (umiditate, căldură), scleroții încep să germineze, formând miceliu care pătrunde în țesuturile plantelor.
Procesul de infectare: ascosporii, formați în timpul germinării scleroților, se răspândesc prin vânt sau apă și aterizează pe plante, infectându-le. Sporii pătrund în țesuturile plantelor prin deteriorări sau deschideri naturale, cum ar fi stomatele.
Dezvoltarea miceliului: miceliul se dezvoltă în interiorul țesuturilor vegetale, distrugând pereții celulari și absorbind nutrienți. Acest lucru provoacă putrezirea și moartea țesuturilor vegetale.
Formarea de noi scleroți: după ce ciuperca descompune țesuturile plantei, la suprafața plantei se formează noi scleroți, care pot rămâne în sol și pot continua să infecteze plantele în viitor.
Persistența bolii: scleroții pot supraviețui perioade lungi de timp în sol și în reziduurile vegetale, ceea ce face posibilă infecția în sezoanele următoare. Acest lucru favorizează răspândirea bolii și acumularea de agenți patogeni.

Condiții pentru dezvoltarea putregaiului alb

Putregaiul alb se dezvoltă în anumite condiții climatice și de sol:

Umiditate ridicată: ciuperca sclerotinia sclerotiorum preferă un mediu umed, unde sporii săi pot germina activ. Ploaia prelungită, ceața și umiditatea ridicată a aerului sunt deosebit de periculoase.
Temperatură: temperatura optimă pentru dezvoltarea bolii este de 18-24°C, deși ciuperca poate crește la temperaturi mai ridicate. Cu toate acestea, temperaturile peste 30°C pot încetini progresia bolii.
Ventilație deficitară: plantațiile dense și circulația slabă a aerului creează condiții de umiditate care favorizează dezvoltarea putregaiului alb.
Drenaj scăzut: solul suprahidratat și drenajul deficitar creează condiții favorabile pentru supraviețuirea scleroților în sol și infectarea rădăcinilor.
Daunele plantelor: daunele mecanice, dăunătorii sau alte boli pot slăbi plantele și pot permite ciupercilor să pătrundă în țesuturile plantelor.

Îngrijire necorespunzătoare:

Udarea excesivă sau insuficientă: udarea excesivă duce la saturarea solului, creând condiții ideale pentru dezvoltarea fungilor. Udarea insuficientă slăbește planta, reducându-i imunitatea.
Iluminare necorespunzătoare: lipsa luminii reduce activitatea fotosintetică a plantelor, slăbind sistemul imunitar al acestora, în timp ce iluminarea excesivă poate provoca daune termice.

Condiții de mediu:

Umiditate ridicată sau uscăciune: umiditatea ridicată favorizează creșterea fungilor, în timp ce condițiile de secetă slăbesc plantele, făcându-le mai vulnerabile.
Fluctuațiile de temperatură: fluctuațiile bruște de temperatură, în special noaptea, creează stres pentru plantă, contribuind la dezvoltarea bolilor.

Salubritate precară:

Unelte și ghivece contaminate: utilizarea unor unelte nesterile sau a unor ghivece contaminate poate transfera ciuperca de la o plantă la alta.
Mișcarea frecventă a plantelor: mutarea frecventă a plantelor le poate stresa și poate crește probabilitatea de infecție.

Condiții de stres ale plantelor:

Supra-udarea, uscarea, iluminatul intens sau deficitul de nutrienți: toate aceste condiții creează stres pentru plantă, slăbind sistemul imunitar și crescând susceptibilitatea la boli.

Diagnosticul bolilor plantelor

Inspecție vizuală

Principala metodă de diagnosticare a putregaiului alb este inspecția vizuală a plantelor. Simptomele pot varia în funcție de stadiul de dezvoltare și de tipul plantei afectate. Cele mai caracteristice semne includ:

Putregaiul tulpinii și al rădăcinilor: pe zonele infectate ale tulpinii sau rădăcinilor apar excrescențe miceliale albe și pufoase. În timp, putregaiul se răspândește și distruge țesuturile plantei. Pe tulpini se poate forma putregai moale și umed.
Formarea scleroților: în stadii avansate ale bolii, pe părțile afectate ale plantei (tulpini, rădăcini, flori) pot apărea formațiuni dure, negre sau brune, numite scleroți, structuri unde ciuperca supraviețuiește în condiții nefavorabile.
Putrezirea fructelor: fructele, în special în sere sau pe plante cu umiditate ridicată, încep să putrezească, acoperite cu miceliu alb. Părțile în descompunere își pierd forma și devin moi, adesea cu un miros neplăcut.
Ofilire generală: plantele cu putregai alb încep adesea să se ofilească, pierzând turgorul, iar frunzele și tulpinile devin moi și apoase.

Examinare microscopică

Pentru confirmarea diagnosticului, se poate utiliza microscopia. Examinarea microscopică ajută la identificarea caracteristicilor fungice:

Miceliul fungic: putregaiul alb este însoțit de răspândirea miceliului alb, care poate fi observat la microscop pe țesuturile plantelor infectate. Miceliul este adesea pufos și lax, acoperind zonele afectate.
Scleroți: la microscop se pot observa scleroți, care sunt de obicei de culoare neagră sau maro. Aceste formațiuni sunt semne diagnostice importante.

Cercetare de laborator

Pentru un diagnostic precis și confirmarea prezenței ciupercilor sclerotinia, se pot utiliza metode de laborator, cum ar fi:

Cultivarea fungică: în laborator, ciuperca poate fi izolată din țesuturile plantelor infectate (tulpini, rădăcini, fructe) și cultivată pe medii nutritive. Acest lucru ajută la confirmarea speciei fungice care cauzează boala.
Metoda PCR: reacția în lanț a polimerazei (PCR) poate fi utilizată pentru a identifica ADN-ul fungic la plantele infectate. Acest lucru este deosebit de eficient în stadiile incipiente ale bolii, când simptomele vizuale pot fi slabe.

Diagnostic diferențial

Este important să se efectueze un diagnostic diferențial pentru a distinge putregaiul alb de alte boli cu simptome similare:

Putregaiul rădăcinii: putregaiul alb diferă de putregaiul rădăcinii prin faptul că formează o excrescență caracteristică albă, pufoasă, pe suprafața plantei.
Ofilirea cauzată de fusarium: fusarium provoacă putregai, dar planta nu dezvoltă excrescențe albe, ci pete roz, roșii sau portocalii. Îngălbenirea și ofilirea sunt, de asemenea, mai pronunțate la fusarium.
Infecții bacteriene: infecțiile bacteriene provoacă pete umede pe frunze și tulpini, care au o textură mai apoasă, spre deosebire de putregaiul alb, care se caracterizează prin creștere asemănătoare pânzei și duce la moartea țesuturilor.

Astfel, diagnosticul putregaiului alb implică inspecție vizuală, studii microscopice, metode de laborator și diagnostic diferențial pentru a exclude alte boli cu simptome similare. Cu cât diagnosticul este mai devreme, cu atât va fi mai ușor să combatem boala și să minimizăm răspândirea acesteia.

Tratamentul putregaiului scleroțial (alb) la plante

Tratamentul putregaiului scleroțial necesită o abordare cuprinzătoare, inclusiv utilizarea de agenți chimici, metode biologice, practici agronomice și îmbunătățirea condițiilor de creștere. Putregaiul alb este o boală periculoasă care se poate răspândi rapid, provocând daune semnificative plantelor dacă nu se iau măsuri la timp. Iată câteva metode eficiente pentru a controla putregaiul alb:

Utilizarea fungicidelor

Fungicidele sunt principalul mijloc de combatere a putregaiului alb, deoarece ajută la controlul dezvoltării fungice și previn răspândirea acesteia în părțile sănătoase ale plantei.

Fungicide de contact: aceste preparate acționează asupra infecției fungice de pe suprafața plantei. Exemple:
- Preparate pe bază de cupru (cum ar fi sulfatul de cupru, zeama bordeleză) — eficiente în stadiile incipiente ale bolii.
- Sulf și preparate care conțin sulf — ajută la prevenirea răspândirii ulterioare a bolii.
Fungicide sistemice: aceste preparate pătrund în țesuturile plantei, oferind protecție internă. Sunt eficiente pentru infecții mai profunde și sunt mai rezistente la ploaie și umiditate. Exemple:
- Triazoli (cum ar fi topsina-m) — ajută la controlul dezvoltării fungice în interiorul plantei și previn răspândirea infecției prin țesuturile vasculare.
- Strobilurine (cum ar fi fundazolul) — eficiente împotriva unei game largi de boli fungice, inclusiv putregaiul scleroțial.

Aplicarea fungicidelor:

Aplicați fungicide imediat ce apar primele semne ale bolii.
Repetați tratamentul la fiecare 7-14 zile, în funcție de gradul de infectare și de produsul ales.
Este important să respectați dozajul și instrucțiunile de pe ambalaj pentru a evita supradozajul și deteriorarea plantelor.

Îndepărtarea părților afectate ale plantei

Dacă putregaiul scleroțial s-a răspândit deja la frunze, tulpini, fructe sau rădăcini, este important să îndepărtați toate părțile afectate ale plantei. Acest lucru va ajuta la oprirea răspândirii ulterioare a ciupercii și va reduce riscul de infectare a altor plante.

Etapele de îndepărtare:

Inspectați planta și tăiați cu atenție toate părțile infectate, inclusiv frunzele, fructele și tulpinile.
Folosiți unelte sterile (cum ar fi foarfece de grădinărit sau foarfece) pentru a minimiza deteriorarea mecanică a părților sănătoase ale plantei.
Aruncați părțile infectate ale plantelor în mod corespunzător: ardeți-le sau aruncați-le în saci sigilați pentru a preveni răspândirea sporilor fungici în sol și la alte plante.

Corectarea condițiilor de creștere

Putregaiul alb se dezvoltă în condiții de umiditate ridicată și ventilație deficitară, așadar îmbunătățirea condițiilor de creștere ajută la prevenirea răspândirii bolii și susține sănătatea plantelor.

Ventilație: asigurați o bună circulație a aerului în jurul plantelor, în special în sere și spații închise. Acest lucru va reduce umiditatea și va preveni acumularea de umezeală pe frunze și tulpini.
Udarea: udați plantele la rădăcină, evitând apa pe frunze și tulpini pentru a preveni crearea unor condiții favorabile dezvoltării fungilor.
Îndepărtarea reziduurilor vegetale: îndepărtați reziduurile vegetale, în special pe cele afectate de putregai, deoarece acestea pot servi drept sursă de infecție pentru plantele viitoare.

Utilizarea agenților biologici

Fungicidele biologice pot fi utilizate pentru a controla putregaiul alb, oferind o alternativă sigură la produsele chimice și contribuind la reducerea răspândirii bolii.
Exemple de agenți biologici:

Trichoderma — o ciupercă care inhibă creșterea sclerotiniei și a altor agenți patogeni.
Bacillus subtilis și bacillus amyloliquefaciens — microorganisme cu proprietăți antiseptice care ajută la protejarea plantelor de putregaiul alb și alte infecții fungice.

Fertilizarea plantelor

După ce sunt infectate cu putregai alb, plantele slăbesc, așa că este necesar să li se ofere nutrienți suplimentari pentru o recuperare mai rapidă.

Îngrășăminte cu azot — ajută la accelerarea creșterii, dar evitați supradozajul pentru a preveni creșterea excesivă a masei verzi, care poate slăbi planta.
Îngrășăminte cu fosfor și potasiu — întăresc sistemul radicular și cresc rezistența plantelor la boli.

Utilizarea soiurilor rezistente

Utilizarea soiurilor de plante rezistente la putregaiul alb ajută la minimizarea daunelor viitoare cauzate de infecție. Soiurile rezistente la această boală reduc semnificativ probabilitatea de infecție.

Sterilizarea uneltelor

Curățați și dezinfectați periodic uneltele și echipamentele de grădinărit, cum ar fi foarfecele de grădinărit, foarfecele de grădinărit, lopețile și altele, pentru a preveni răspândirea infecției de la o plantă la alta.

Tratamentul putregaiului alb necesită o abordare cuprinzătoare, care implică atât agenți chimici, cât și biologici, îmbunătățirea condițiilor de creștere și îndepărtarea părților infectate ale plantei. Este important să se identifice prompt boala și să se ia măsuri de prevenire și tratare a acesteia pentru a minimiza daunele și a păstra sănătatea plantelor.

Prevenirea putregaiului scleroțial (alb) la plante

Prevenirea putregaiului scleroțial se concentrează pe crearea condițiilor care inhibă dezvoltarea și răspândirea ciupercii, precum și pe implementarea unor măsuri pentru reducerea riscului de infecție a plantelor. Scopul principal al măsurilor preventive este de a minimiza factorii care contribuie la răspândirea agenților patogeni.

Alegerea soiurilor rezistente

Una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a putregaiului alb este utilizarea soiurilor de plante rezistente la boală. Soiurile moderne sunt adesea mai rezistente la bolile fungice, inclusiv putregaiul scleroțial. Atunci când achiziționați material săditor, este important să vă concentrați asupra soiurilor care au o rezistență sporită la această boală, reducând semnificativ probabilitatea de infecție.

Rotația culturilor

Rotația culturilor este o practică importantă pentru a preveni acumularea de agenți patogeni în sol. Putregaiul alb poate supraviețui în reziduurile vegetale și în sol pentru perioade lungi de timp, iar dacă plantele susceptibile la boală sunt cultivate în aceeași locație timp de mai mulți ani, riscul de infecție crește. Rotația regulată a culturilor ajută la reducerea concentrației de fungi din sol și scade riscul de reinfectare.

Gestionarea reziduurilor vegetale

Este important să se îndepărteze toate reziduurile vegetale, în special cele infectate cu putregaiul alb, pentru a preveni iernarea și răspândirea agenților patogeni. Frunzele, tulpinile și fructele lăsate pe câmp pot servi drept surse de infecție, oferind agentului patogen un mediu de supraviețuire și răspândire.

Recomandări pentru gestionarea reziduurilor vegetale:

Colectați și distrugeți toate reziduurile vegetale, de exemplu, prin arderea sau eliminarea lor în saci sigilați.
Nu lăsați părțile infectate ale plantelor în grămezi de compost, deoarece acestea pot deveni o sursă de răspândire ulterioară a bolilor.

Optimizarea condițiilor de creștere

Putregaiul alb se dezvoltă în condiții de umiditate ridicată și ventilație slabă, astfel încât crearea condițiilor optime pentru plante joacă un rol cheie în prevenirea bolilor.

Ventilare:

Asigurați o bună circulație a aerului în jurul plantelor, în special în sere, pentru a preveni acumularea de umezeală.
Aerisiți periodic serele și alte spații închise.

Udare:

Udați plantele la rădăcină, evitând apa pe frunze și tulpini pentru a preveni crearea unor condiții favorabile pentru ciupercă.
Irigarea prin picurare ajută la menținerea unor niveluri optime de umiditate a solului fără a crea condiții pentru dezvoltarea fungilor.

Mulcire:

Mulcirea ajută la menținerea unei umidități stabile a solului, prevenind supraîncălzirea sau uscarea rapidă.
Promovează dezvoltarea sănătoasă a rădăcinilor și reduce riscul infecțiilor fungice.

Inspecția regulată a instalațiilor

Monitorizarea constantă a stării plantelor permite detectarea timpurie a putregaiului alb. Acest lucru este important pentru controlul la timp al bolilor și prevenirea răspândirii acestora.

Recomandări de inspecție:

Verificați periodic plantele pentru semne de putregai, cum ar fi pete pe frunze, zone îmbibate cu apă pe tulpini sau fructe care au devenit moi și deformate.
Când apar primele semne de infecție (de exemplu, pete maronii sau gri), îndepărtați imediat părțile afectate ale plantei pentru a preveni răspândirea infecției.

Utilizarea fungicidelor pentru prevenire

Tratamentele fungicide preventive ajută la prevenirea infecției cu putregaiul alb înainte de manifestarea bolii. Fungicidele aplicate în stadiile incipiente ale sezonului de creștere, în special în condiții de umiditate crescută și ploaie, reduc semnificativ riscul apariției bolii.

Exemple de fungicide:

Fungicide de contact: preparatele pe bază de cupru (cum ar fi sulfatul de cupru sau zeama bordeleză) protejează eficient plantele de bolile fungice și sunt utilizate pentru prevenirea putregaiului alb.
Fungicide sistemice: preparate precum ridomil gold și topsin-m penetrează țesuturile plantelor și oferă protecție pe termen lung împotriva bolii.

Utilizarea metodelor de protecție biologică

Pentru a spori rezistența plantelor și a minimiza impactul substanțelor chimice, se pot utiliza fungicide biologice. Aceste preparate sunt sigure pentru mediu și potrivite pentru agricultura organică.

Exemple de preparate biologice:

Trichoderma — o ciupercă care inhibă creșterea putregaiului alb și a altor agenți patogeni.
Bacillus subtilis și bacillus amyloliquefaciens — microorganisme cu proprietăți antiseptice care ajută la protejarea plantelor de putregaiul alb și alte infecții fungice.

Sterilizarea sculelor și echipamentelor

Pentru a preveni răspândirea agentului patogen între plante, este important să curățați și să dezinfectați în mod regulat uneltele și echipamentele de grădinărit, cum ar fi foarfecele de grădinărit, foarfecele de grădinărit, lopețile și altele. Acest lucru ajută la prevenirea răspândirii mecanice a infecției și la minimizarea probabilității de infecție.

Sterilizarea solului

Înainte de a planta plante noi, este esențial să sterilizați solul, mai ales dacă a fost folosit pentru plante infectate cu putregai alb. Acest lucru ajută la prevenirea răspândirii agenților patogeni în sol și reduce riscul de boli.

Prevenirea putregaiului alb la plante necesită o abordare cuprinzătoare, care include îngrijirea adecvată a plantelor, utilizarea soiurilor rezistente, respectarea rotației culturilor, crearea unor condiții optime de creștere și aplicarea atât a agenților chimici, cât și a celor biologici. Inspecțiile regulate și tratamentele preventive vor ajuta la protejarea plantelor de putregaiul alb și de alte boli.

Îngrijirea plantelor infectate

Izolarea plantelor infectate:

Separați plantele infectate de cele sănătoase pentru a preveni răspândirea dăunătorilor. Acest lucru ajută la minimizarea riscului de infectare a altor plante.

Îndepărtarea și îndepărtarea părților afectate:

Îndepărtați cu grijă frunzele, tulpinile și rădăcinile infectate: acest lucru va permite plantei să își concentreze resursele asupra părților sănătoase și va crește șansele de recuperare.

Tratamentul plantelor:

Folosiți mijloace adecvate pentru combaterea dăunătorilor și a agenților patogeni: tratați plantele cu fungicide sau agenți organici, în funcție de stadiul bolii.

Recuperarea după boală:

Udare regulată, fertilizare și asigurarea condițiilor optime pentru recuperarea plantelor: menținerea unui echilibru între apă, nutrienți și iluminat.

Recomandări specifice pentru diferite tipuri de plante

Plante cu flori (orhidee, mușcate, filodendroni):

Îngrijirea acestor plante implică menținerea unor niveluri optime de umiditate și temperatură, prevenirea stagnării apei și inspecția regulată pentru boli fungice.
Plantele cu flori sunt deosebit de susceptibile la infecțiile fungice, așa că necesită o atenție suplimentară pentru a evita condiții precum umiditatea excesivă, care poate favoriza putregaiul alb.

Plante cu frunze verzi (pachira, sansevieria, zamioculcas):

Aceste plante sunt în general mai rezistente la putregaiul alb, dar necesită totuși o îngrijire atentă, în special în condiții de umiditate ridicată.
Evitați udarea excesivă și asigurați un drenaj adecvat pentru a preveni acumularea de apă, care poate crea un mediu propice creșterii fungilor.

Suculente și cactuși:

Suculentele sunt mai puțin predispuse la putregaiul alb, dar se pot infecta dacă sunt udate excesiv sau expuse la umiditate excesivă.
Aceste plante preferă condiții mai uscate, iar udarea trebuie făcută cu moderație, permițând solului să se usuce între sesiunile de udare.

Plante tropicale (spathiphyllum, ficus benjamin):

Plantele tropicale necesită condiții speciale pentru a preveni putregaiul alb, inclusiv menținerea unor condiții climatice optime, evitarea îmbibțirii cu apă și tratamente preventive regulate.
Aceste plante se dezvoltă bine în medii umede, dar trebuie avută grijă ca umiditatea să nu fie excesivă și ca solul să fie bine drenat.

Asistență și consultanță profesională

Când să consultați specialiști:

Dacă simptomele bolii progresează și metodele casnice nu sunt eficiente, este important să consultați un specialist pentru un diagnostic precis și recomandări de tratament.
Consultarea unui profesionist este deosebit de importantă dacă planta este valoroasă sau are o importanță sentimentală.

Tipuri de servicii oferite de specialiști:

Specialiștii pot oferi diagnosticare, tratamente pentru plante și sfaturi privind îngrijirea plantelor și prevenirea bolilor.
De asemenea, pot ajuta cu tratamente mai avansate sau pot identifica potențiale probleme înainte ca acestea să se răspândească.

Alegerea unui specialist:

Atunci când selectați un specialist, este important să luați în considerare calificările și experiența acestuia. Se recomandă consultarea unor agronomi sau fitopatologi certificați, cu recenzii pozitive și expertiză dovedită în managementul sănătății plantelor.

Concluzie

Rezumat:

Putregaiul alb este o boală fungică gravă care necesită o atenție deosebită și intervenție la timp. Înțelegerea cauzelor, simptomelor și metodelor de control ajută la protejarea eficientă a plantelor de daune.
Îngrijirea și monitorizarea regulată sunt cruciale în prevenirea și gestionarea putregaiului alb, deoarece detectarea precoce crește semnificativ șansele unui tratament de succes.

Importanța îngrijirii și monitorizării regulate:

Verificarea regulată a stării plantelor și acordarea unei îngrijiri adecvate pot ajuta la prevenirea apariției și răspândirii bolilor.
Implementarea celor mai bune practici în îngrijirea plantelor, cum ar fi optimizarea udării, iluminatului și ventilației, va asigura plante mai sănătoase și mai rezistente la boli precum putregaiul alb.

Motivația pentru acțiune:

Folosește cunoștințele dobândite din acest articol pentru a menține sănătatea plantelor tale și pentru a preveni infectarea lor cu putregaiul alb. Luarea de măsuri timpurii poate preveni daune semnificative și poate menține valoarea estetică și funcțională a plantelor tale.

Întrebări frecvente (FAQ)

Putregaiul sclerotinios este o boală fungică cauzată de agentul patogen sclerotinia sclerotiorum. Este un parazit anual care afectează o gamă largă de culturi, inclusiv varză, fasole, floarea-soarelui, soia, mazăre și multe altele. Boala se caracterizează prin formarea de pelicule miceliale albe pe părțile afectate ale plantei și dezvoltarea scleroților - structuri dure care permit ciupercii să supraviețuiască în condiții nefavorabile.

Care plante sunt cele mai susceptibile la putregaiul sclerotinios?

Putregaiul sclerotinios afectează peste 400 de specii de plante, inclusiv:

Varza și alte culturi crucifere
Floarea-soarelui
Fasole și mazăre
Soia
Morcovi
Ceapă
Roșii
Castraveți
Fructe de pădure (de exemplu, căpșuni)

Varietatea culturilor afectate face ca putregaiul sclerotinios să fie o amenințare serioasă pentru producția agricolă.

Care sunt principalele simptome ale putregaiului sclerotinios?

Principalele simptome includ:

Micelium alb pufos pe frunze, tulpini și fructe.
Scleroți maronii sau negri vizibili pe suprafața țesuturilor afectate.
Moartea țesuturilor și ofilirea plantelor.
Apariția petelor apoase pe frunze.
Putrezirea rădăcinii și a tulpinii în cazuri grave.

Diagnosticul precoce permite implementarea măsurilor de control.

Cum se răspândește putregaiul sclerotinios?

Putregaiul sclerotinios se răspândește prin:

Scleroți: structuri dure capabile să transporte ciuperca pe distanțe lungi prin vânt, apă sau mijloace mecanice.
Spori: condițiile de umiditate favorizează formarea sporilor, care se răspândesc prin aer.
Reziduuri de plante infectate: frunzele căzute și alte materiale organice servesc drept sursă de infecție pentru sezonul următor.

Vremea umedă și umiditatea ridicată favorizează răspândirea mai rapidă a bolii.

Ce condiții favorizează dezvoltarea putregaiului sclerotinios?

Dezvoltarea putregaiului sclerotinios este stimulată de următorii factori:

Umiditate ridicată și ploi prelungite.
Temperaturi între 15°C și 25°C, optime pentru dezvoltarea fungilor.
Plantări dense care cresc umiditatea în interiorul coronamentului.
Practici agricole precare, cum ar fi drenajul inadecvat și irigarea excesivă.
Prezența reziduurilor vegetale infectate în câmp.

Controlul acestor factori ajută la reducerea riscului de infecție.

Cum se diagnostichează putregaiul sclerotinios la plante?

Diagnosticul se bazează pe inspecția vizuală și include:

Observarea învelișului micelial alb și a scleroților pe părțile afectate ale plantei.
Analiza simptomelor precum ofilirea și putrezirea țesuturilor.
Metode de laborator, inclusiv microscopie și cultivare pe plăci pentru a confirma prezența sclerotinia sclerotiorum.

Diagnosticul precoce permite controlul eficient al răspândirii bolii.

Ce măsuri preventive există pentru putregaiul sclerotinios?

Principalele măsuri preventive includ:

Rotația culturilor: alternarea culturilor care nu sunt sensibile la boală ajută la reducerea acumulării agentului patogen în sol.
Îndepărtarea reziduurilor vegetale: distrugerea frunzelor căzute și a altor materiale organice reduce sursa de infecție.
Selectarea soiurilor rezistente: plantarea soiurilor mai puțin susceptibile la putregaiul sclerotinios.
Optimizarea practicilor agricole: udare corespunzătoare, asigurarea unui drenaj bun și ventilație adecvată.
Utilizarea mulciului: reduce focarele de boli prin menținerea umidității și împiedicarea sporilor să ajungă la plante.

Combinarea acestor măsuri asigură o prevenire eficientă a bolilor.

Cum se tratează putregaiul sclerotinios la plante?

Tratamentul implică o abordare complexă:

Fungicide: utilizarea de fungicide chimice sau biologice pentru controlul ciupercii. Este important să se respecte recomandările privind dozajul și timpul de aplicare.
Îndepărtarea părților afectate: îndepărtarea și distrugerea frunzelor, tulpinilor și fructelor infectate.
Optimizarea practicilor agricole: îmbunătățirea drenajului, reducerea densității de plantare și asigurarea unei ventilații adecvate.
Metode biologice: utilizarea preparatelor microbiene care concurează cu ciuperca.

Tratamentul precoce și la timp reduce la minimum daunele provocate de boală.

Pot fi folosite metode organice pentru combaterea putregaiului sclerotinios?

Da, metodele organice includ:

Fungicide biologice: produse pe bază de microorganisme care suprimă creșterea sclerotinia sclerotiorum.
Absorbante și extracte naturale: unele extracte de plante au proprietăți fungicide.
Rotația culturilor și mulcirea: reduce populația agentului patogen din sol.
Compostare: temperaturile ridicate din timpul compostării distrug scleroții.

Metodele organice pot fi eficiente atunci când sunt combinate cu alte măsuri de control.

Cum afectează putregaiul sclerotinios randamentul culturilor și calitatea fructelor?

Putregaiul sclerotinios reduce semnificativ randamentul culturilor și calitatea fructelor:

Pierderea randamentului: putrezirea fructelor le face improprii pentru vânzare sau consum.
Calitate scăzută: plantele afectate își pierd valoarea ornamentală și nutritivă.
Plante slăbite: ofilirea și degradarea țesuturilor slăbesc plantele, făcându-le vulnerabile la alte boli și dăunători.
Pierderi economice: scăderea randamentului și a calității duc la pierderi financiare pentru fermieri.

Controlul eficient al putregaiului sclerotinios este important pentru menținerea randamentului și calității culturilor.

Aceasta încheie ghidul despre putregaiul alb. Monitorizarea regulată, îngrijirea adecvată și intervenția la timp sunt cheile pentru menținerea sănătății plantelor și prevenirea răspândirii acestei boli distructive.