Înmulțirea plantelor de apartament

Înmulțirea plantelor de apartament este unul dintre cele mai interesante și utile procese din grădinărit. Cunoașterea diverselor tehnici vă permite nu numai să economisiți bani la achiziționarea de noi exemplare, ci și să păstrați soiuri rare și îndrăgite, să le împărtășiți cu prietenii și să experimentați noi metode de îngrijire. În acest articol, vom explora cele mai comune metode de înmulțire: tăierea, divizarea, semănatul și alte câteva tehnici.

De ce să se înmulțească plantele de apartament

1. Economii și varietate: înrădăcinarea butașilor și creșterea răsadurilor este mult mai ieftină decât cumpărarea plantelor mature.
2. Conservarea soiurilor: dacă planta este rară sau scumpă, tăierea este o modalitate fiabilă de a-i păstra trăsăturile unice.
3. Plăcere și experiență: procesul de propagare extinde cunoștințele despre fiziologia plantelor, ajutând la o mai bună înțelegere a nevoilor și caracteristicilor acestora.
4. Cadouri și schimb: butașii înrădăcinați sunt ușor de oferit cadou sau de schimbat cu alți grădinari, consolidând comunitatea iubitorilor de plante.

Recomandări generale pentru propagarea plantelor de apartament

1. Sterilitatea uneltelor: înainte de a tăia un butaș, de a diviza un rizom sau de a efectua alte operațiuni, asigurați-vă că dezinfectați cuțitul, foarfecele sau cleștii de grădinărit (de exemplu, prin ștergere cu alcool).
2. Calitatea substratului: solul (sau alt material pentru înrădăcinare) trebuie să fie afânat, steril și să permită o bună penetrare a apei și a aerului. Substraturile utilizate în mod obișnuit includ amestecul de turbă și perlit, substratul de cocos, mușchiul sphagnum sau amestecuri speciale de sol pentru înrădăcinare.
3. Umiditate optimă: părțile plantelor care înrădăcinează necesită adesea o umiditate ridicată a aerului. Puteți acoperi recipientul cu un butaș/răsad cu o cupolă transparentă sau o pungă de plastic pentru a crea un efect de seră.
4. Temperatură: majoritatea plantelor de apartament au nevoie de o temperatură de 20-25°C pentru înmulțire. Asigurați-vă că substratul este cald și că butașii nu sunt expuși la curenți de aer rece.
5. Iluminare: lumina difuză este cea mai bună opțiune. Lumina directă a soarelui poate provoca supraîncălzirea și uscarea substratului, în timp ce umbra completă încetinește creșterea rădăcinilor.
6. Ventilație regulată: dacă folosiți o seră mică sau folie alimentară, deschideți-o zilnic pentru ventilație și verificați starea materialului săditor.
7. Monitorizarea stării: verificați periodic butașii, lăstarii sau semințele pentru mucegai, putregai și alte probleme. Dacă apar semne de boală, tratați cu un fungicid sau alte remedii.

Tăiere

Butașarea este o metodă de propagare a plantelor prin înrădăcinarea unei părți din tulpină, frunză sau rădăcină. Pentru multe specii de plante de apartament, această metodă este considerată principală, deoarece oferă rezultate rapide și fiabile.

Tipuri de butași

1. Butași de tulpină:
   • Se taie o bucată de tulpină cu 2-3 noduri (puncte de atașare a frunzelor).
   • Tăietura inferioară se face sub nod (la un unghi de 45°), iar tăietura superioară este chiar deasupra nodului.
   • Frunzele inferioare sunt îndepărtate pentru a împiedica atingerea solului și putrezirea lor.
   • Înrădăcinarea se poate face în apă sau într-un substrat umed (turbă, perlit, vermiculit).
2. Butași de frunze:
   • Folosit pentru plante care pot produce lăstari noi din frunze (de exemplu, violete africane, begonii, pilea, sansevieria).
   • Întreaga frunză poate prinde rădăcini sau poate fi tăiată în segmente, dacă este necesar (de exemplu, pentru begonii).
   • Înrădăcinarea are loc în sol umed sau în apă, în funcție de specie.
3. Butași de rădăcină:
   • Se folosește pentru plante cu rădăcini cărnoase (de exemplu, anumite specii de maclea, primule, echinacee, crizanteme).
   • Operațiunea se efectuează de obicei în timpul transplantării: se detașează cu grijă un fragment de rădăcină cu muguri laterali sau lăstari.
   • Plantați într-un substrat umed și ușor și păstrați-l într-un loc cald.

Algoritm pentru înrădăcinarea butașilor de tulpină (exemplu)

1. Pregătiți un instrument ascuțit și steril.
2. Tăiați vârful lăstarului, lung de 8–15 cm (în funcție de specia plantei).
3. Îndepărtați frunzele de jos, lăsând doar 2-3 frunze în partea de sus.
4. Dacă doriți, tratați tăietura inferioară cu un hormon radicular (de exemplu, „kornevin”).
5. Așezați butașul în apă (schimbați apa la fiecare 2-3 zile) sau într-un substrat, asigurând umiditate ridicată și lumină difuză.
6. Așteptați formarea rădăcinilor (de la 1 la 4 săptămâni, în funcție de specie). Când rădăcinile ajung la 2-3 cm, transplantați-le într-un ghiveci permanent.

Îngrijirea butașilor înrădăcinați

• Udare: moderată, fără stagnare a apei. Substratul trebuie să fie umed, dar nu îmbibat cu apă.
• Fertilizare: nu fertilizați în primele 1-2 luni pentru a permite sistemului radicular să se formeze corect.
• Aclimatizare la aer liber: dacă butașul era sub o cupolă, îndepărtați-l treptat.

Împărțirea tufișurilor și rizomilor

Divizarea este procesul de separare a unei plante mature în mai multe părți, fiecare păstrând o parte a sistemului radicular și a lăstarilor (sau mugurii de creștere). Această metodă este utilizată în mod obișnuit pentru plantele cu un sistem radicular robust, rizomi sau bulbi.

Plante potrivite

• Plante de apartament erbacee, stufoase (de exemplu, aspidistra, chlorophytum, spathiphyllum).
• Plante bulboase (de exemplu, hippeastrum, amaryllis).
• Tuberculi (de exemplu, begonii tuberoase).
• Divizarea se face adesea în timpul transplantării, când planta a „depășit” ghiveciul.

Cum se împarte

1. Scoateți planta din ghiveci și scuturați ușor excesul de pământ de pe rădăcini.
2. Folosește un cuțit sau mâinile pentru a diviza rădăcinile și partea de sus, asigurându-te că fiecare diviziune are mai mulți lăstari/frunze și suficiente rădăcini.
3. Îndepărtați rădăcinile deteriorate și uscate. Presărați suprafețele tăiate cu cărbune zdrobit sau tratați cu fitosporină.
4. Plantați fiecare diviziune într-un ghiveci separat cu substrat pregătit.

Îngrijire după divizare

• În primele 1-2 săptămâni, țineți planta în lumină difuză, menținând o umiditate moderată a solului.
• Pe măsură ce planta se înrădăcinează, reveniți la udarea și iluminarea normală.
• Evitați udarea și fertilizarea excesivă a diviziunilor proaspăt transplantate.

Înmulțirea semințelor

Înmulțirea prin semințe permite obținerea multor plante tinere și este singura modalitate de a crește forme hibride dacă semințele sunt colectate independent. Cu toate acestea, pentru plantele de apartament, această metodă este adesea mai lungă și mai complexă.

Cum să alegi semințele

• Cumpărați din magazine specializate sau colectați-le singuri de la plantele cu flori (asigurați-vă că semințele sunt coapte).
• Verificați data de expirare și condițiile de depozitare.
• Unele plante necesită manipulări suplimentare: stratificare (răcire pentru o anumită perioadă de timp) sau scarificare (deteriorarea stratului semințelor).

Semănarea semințelor

1. Pregătiți substratul: un amestec ușor de turbă și perlit sau pământ de răsad gata preparat. Acesta trebuie să fie steril.
2. Recipiente: tăvi puțin adânci, ghivece casetate sau cutii cu găuri de drenaj.
3. Procesul de semănat: semințele vin în diferite dimensiuni. Semințele mai mari (mai mari de 2 mm) sunt îngropate, cele mai mici sunt distribuite uniform pe suprafață.
4. Hidratare: pulverizați ușor cu o sticlă cu pulverizator sau cu apă de jos în jos pentru a evita spălarea semințelor.
5. Mini seră: acoperiți cu plastic sau sticlă și așezați într-un loc cald, cu lumină difuză.
6. Rărirea: după ce semințele germinează (de la câteva zile la câteva săptămâni), răriți răsadurile prin îndepărtarea vlăstarelor slabe.

Îngrijirea răsadurilor

• Udare: ușor, de preferință „de jos” pentru a evita deteriorarea lăstarilor delicati.
• Iluminare: folosiți lămpi de creștere dacă nu există suficientă lumină naturală.
• Îndepărtarea: când răsadurile au 2-3 frunze adevărate, transplantați-le în ghivece individuale.
• Întărire: îndepărtați treptat plasticul, aclimatizând răsadurile la aerul mai uscat.

Alte metode de propagare

Stratificare (orizontală sau în aer)

• Marginirea orizontală: tulpina plantei este îndoită spre sol și fixată (de exemplu, cu sârmă) astfel încât nodul să atingă solul umed. După înrădăcinare, aceasta este separată de planta mamă.
• Marginare aeriană: se face o mică incizie pe tulpină, învelită cu mușchi sphagnum umed și folie de plastic pentru a crea o „mini-seră”. Când se formează rădăcini, lăstarul rezultat este separat și plantat separat.

Compensări (lăstari care cresc de la rădăcină)

• Multe orhidee (de exemplu, phalaenopsis) formează „pui” pe tulpinile florale, în timp ce chlorophytum produce lăstari la capetele tulpinilor lungi.
• „Puiul” este separat cu grijă (când se formează rădăcini) și transplantat într-un ghiveci mic.

Altoire

• Această metodă este adesea folosită în cultivarea plantelor de apartament pentru cactuși și suculente, precum și în cultivarea citricelor.
• Un altoi (o parte a plantei cu lăstari) este tăiat și altoit pe un portaltoi adecvat (o plantă cu un sistem radicular puternic), aliniind țesuturile cambiale.
• Fixați cu bandă elastică sau folie alimentară. Menținerea sterilității și a umidității ridicate este importantă.

Greșeli frecvente și sfaturi pentru prevenire

1. Îndepărtarea prea timpurie a materialului de acoperire: poate duce la ofilirea butașului sau a răsadului care nu s-a adaptat încă la aerul mai uscat.
2. Udarea excesivă: stagnarea apei provoacă putrezirea la baza butașului sau a rădăcinilor.
3. Lipsa dezinfecției: uneltele murdare și reutilizarea solului nesteril sunt surse de infecții fungice și bacteriene.
4. Moment nepotrivit pentru propagare: multe plante prind rădăcini mai bine primăvara sau începutul verii, când procesele de creștere sunt active.
5. Lumină insuficientă: la umbră, înrădăcinarea și germinarea semințelor sunt încetinite; plantele se întind și slăbesc.

Recomandări practice

• Alegeți metoda în funcție de biologia plantei specifice. Pentru smochine, folosiți butași, pentru orhidee — răsaduri, pentru mușcate — butași de tulpină, pentru clorofit — divizarea tufei și înrădăcinarea rozetelor fiice.
• Folosiți stimulente pentru înrădăcinare (de exemplu, „kornevin”, „radifarm”) moderat și strict conform instrucțiunilor.
• Mențineți curățenia: ștergeți regulat rafturile, ghivecele și uneltele pentru a reduce riscul de infectare a plantelor tinere.
• Țineți un jurnal: înregistrați datele de tăiere, semănare și divizare pentru a urmări dinamica și a nu rata termenele limită de transplantare.
• Nu vă fie teamă să experimentați: chiar dacă o plantă nu a acceptat o metodă (de exemplu, nu a prins rădăcini în apă), încercați o alta (înrădăcinarea în substrat), alegeți un alt sezon sau un alt îngrășământ.

Concluzie

Înmulțirea plantelor de apartament este atât o știință, cât și o artă. Înțelegând particularitățile fiecărei metode - tăierea, divizarea, semănatul, marcotajul și altoirea - puteți înmulți cu succes plantele preferate, păstrându-le trăsăturile varietale și economisind bani pe plante noi. Este important să rețineți sterilitatea, alegerea substratului potrivit, condițiile optime de umiditate și căldură, precum și monitorizarea regulată a stării plantelor tinere. Cu experiență, încrederea va veni și veți putea împărtăși succesele dvs. cu alți pasionați de plante!