Neonicotinoide

Neonicotinoidele sunt o clasă de insecticide sintetice cu structură similară nicotinoidelor naturale, care sunt compuși activi găsiți în plantele de tutun. Aceste insecticide sunt concepute pentru a afecta sistemul nervos al insectelor, controlând eficient populațiile de dăunători precum afidele, muștele albe, acarienii și alții. Neonicotinoidele sunt utilizate pe scară largă în agricultură, horticultură și amenajarea peisagistică urbană pentru a proteja culturile și plantele ornamentale.

Obiective și importanța utilizării în agricultură și horticultură

Scopul principal al utilizării neonicotinoidelor este de a oferi o protecție eficientă plantelor împotriva diverșilor dăunători, ceea ce ajută la creșterea randamentelor și la reducerea pierderilor de produse. În agricultură, neonicotinoidele sunt aplicate pentru a trata culturile de cereale, legumele, pomii fructiferi și alte plante agricole. În horticultură, acestea sunt utilizate pentru a proteja plantele ornamentale și arbuștii, prevenind deteriorarea frunzelor, tulpinilor și fructelor. Datorită naturii lor sistemice, neonicotinoidele penetrează țesuturile plantelor, oferind o protecție de lungă durată împotriva dăunătorilor.

Relevanța subiectului

Studiul și aplicarea corectă a neonicotinoidelor reprezintă un aspect important al agriculturii și horticulturii moderne. Populația globală în creștere și cererea tot mai mare de alimente necesită metode eficiente de protecție a plantelor împotriva dăunătorilor. Cu toate acestea, utilizarea excesivă și necontrolată a neonicotinoidelor a dus la probleme de mediu, cum ar fi scăderea populațiilor de insecte benefice, inclusiv a albinelor, și dezvoltarea rezistenței la dăunători. Prin urmare, este important să se investigheze mecanismele de acțiune ale neonicotinoidelor, impactul lor asupra mediului și să se dezvolte metode de aplicare durabile.

Istorie

• Istoricul neonicotinoidelor

Neonicotinoidele sunt un grup de insecticide dezvoltate la sfârșitul secolului al XX-lea, care au câștigat rapid popularitate datorită eficacității lor ridicate împotriva insectelor dăunătoare. Aceste produse sunt analogi sintetici ai nicotinei, care afectează sistemul nervos al insectelor. Istoria neonicotinoidelor este strâns legată de dezvoltarea științei chimice și de căutarea creării unor agenți de protecție a plantelor mai eficienți și mai siguri.

• Cercetări și descoperiri timpurii

Neonicotinoidele au fost dezvoltate ca o extensie a cercetărilor efectuate în anii 1970, când oamenii de știință au început să studieze substanțele chimice cu proprietăți similare nicotinei, dar cu caracteristici îmbunătățite pentru combaterea insectelor dăunătoare. Nicotina era cunoscută ca un insecticid eficient încă din secolul al XIX-lea, dar utilizarea sa a fost limitată din cauza toxicității ridicate și a instabilității. În anii 1980, oamenii de știință au început să caute analogi mai siguri și mai stabili, care ar putea avea un efect prelungit și ar fi mai puțin dăunători mediului.

• Dezvoltarea primelor neonicotinoide

Primele neonicotinoide au fost sintetizate în anii 1980. În 1990, compania Sygenta (pe atunci Novartis) a lansat primul neonicotinoid de succes comercial - imidaclopridul. Acest produs a fost revoluționar deoarece s-a dovedit a fi mult mai eficient împotriva unei game de dăunători, inclusiv afide, gândacul cartofului din Colorado și alții, în comparație cu insecticidele tradiționale. Imidaclopridul a devenit rapid utilizat pe scară largă în agricultură pentru a proteja atât culturile, cât și plantele din grădini și peluze.

• Extinderea utilizării

În deceniile următoare, alte companii au început să dezvolte noi neonicotinoide, cum ar fi tiametoxam, actara, clotianidin și altele. Aceste produse au câștigat rapid popularitate pe piață datorită eficienței lor ridicate și efectelor de lungă durată. Au devenit insecticide cheie pentru combaterea unei varietăți de dăunători, cum ar fi afidele, gândacul de cartof din Colorado, gândacii de porumb, tripsii și mulți alți insecte dăunătoare. Neonicotinoidele au fost utilizate în diverse industrii, de la agricultură și horticultură până la protejarea sănătății umane (de exemplu, pentru prevenirea bolilor transmise de insecte).

• Probleme de siguranță și de mediu

Cu toate acestea, de la sfârșitul anilor 1990, utilizarea neonicotinoidelor a ridicat serioase preocupări legate de mediu și toxicologie. În primii ani de utilizare a lor, acestea au demonstrat într-adevăr o eficacitate ridicată și un impact minim asupra mediului. Dar, în timp, au început să apară efecte secundare, în special asupra insectelor benefice, cum ar fi albinele. Numeroase studii au legat utilizarea neonicotinoidelor de disparițiile masive ale albinelor, ceea ce a dus la discuții pe scară largă despre siguranța lor.

În plus, neonicotinoidele au început să provoace rezistență la unii dăunători, reducându-le eficacitatea.

• Restricții și interdicții

Ca răspuns la îngrijorările crescânde cu privire la siguranța neonicotinoidelor și impactul acestora asupra albinelor și a altor organisme benefice, Uniunea Europeană a introdus restricții privind utilizarea lor pentru tratarea culturilor care atrag albinele în 2013. În 2018, aceste restricții au fost extinse pentru a include interdicția utilizării celor mai populari trei neonicotinoide (imidacloprid, tiametoxam și clotianidin) în câmp deschis.
Cu toate acestea, în ciuda acestor restricții, neonicotinoidele continuă să fie utilizate în unele țări, iar dezvoltarea lor rămâne un domeniu important în protecția chimică a plantelor.

• Abordări moderne și viitorul neonicotinoidelor

În ultimii ani, au continuat eforturile de a dezvolta formulări mai sigure și metode inovatoare de utilizare a neonicotinoidelor. Oamenii de știință și specialiștii lucrează la crearea de produse cu impact redus asupra insectelor benefice, cum ar fi albinele și alte insecte prădătoare. În același timp, există un interes tot mai mare pentru abordările integrate de gestionare a dăunătorilor care combină metode chimice, biologice și agronomice.

Astfel, istoria neonicotinoidelor este un exemplu de călătorie de la descoperiri reușite și tehnologii revoluționare la recunoașterea riscurilor de mediu și dezvoltarea unor metode noi, mai sigure, de protecție a plantelor.

Clasificare

Neonicotinoidele sunt clasificate în funcție de compoziția chimică, mecanismul de acțiune și spectrul de activitate. Principalele grupe de neonicotinoide includ:

• Imidacloprid: unul dintre cei mai comuni reprezentanți, eficient împotriva afidelor, muștelor albe, acarienilor și a altor dăunători.
• Tiametoxam: cunoscut pentru eficacitatea sa ridicată și toxicitatea scăzută pentru mamifere, utilizat pentru protejarea culturilor de cereale.
• Clotianidină: utilizată în protecția culturilor de legume și fructe, cu rezistență ridicată la degradarea în sol.
• Acetamiprid: eficient împotriva unei game largi de insecte dăunătoare, inclusiv gândaci și tripsi.
• Nectarină: utilizată pentru combaterea afidelor și a muștelor albe, cu toxicitate scăzută pentru insectele benefice.

Neonicotinoidele sunt clasificate în funcție de structura lor chimică, mecanismul de acțiune și aplicare. Să analizăm câteva categorii principale de neonicotinoide:

Clasificare după structura chimică

Pe baza structurii chimice, neonicotinoidele sunt împărțite în mai multe grupe, fiecare caracterizată prin caracteristici de sinteză și efecte diferite asupra organismelor țintă.

• Compuși nicotinoizi cu bază de cloropirimidină: acest grup de neonicotinoizi conține cloropirimidină în structura sa. Sunt eficienți împotriva unei game largi de dăunători, inclusiv afide, gărgărițe și alți dăunători agricoli.
  Exemplu: tiametoxam — unul dintre neonicotinoizii utilizați pe scară largă cu bază de cloropirimidină.
• Compuși nicotinoizi cu bază neonicotinilpiridinică: acest grup conține un inel piridinic în substanța activă, ceea ce îi diferențiază de alți neonicotinoizi. Acești compuși sunt eficienți împotriva unei game largi de insecte dăunătoare.
  Exemplu: imidacloprid — un neonicotinoid bine-cunoscut cu bază neonicotinilpiridinică, utilizat pe scară largă pentru combaterea dăunătorilor.
• Compuși nicotinoizi cu bază tiazolică: compușii tiazoli au o structură moleculară specifică, care le permite să se acumuleze în țesuturile plantelor și să ofere efecte de lungă durată.
  Exemplu: acetamiprid — unul dintre compușii din acest grup, utilizat pentru a proteja plantele de diverși dăunători.

Clasificare după modul de acțiune

Neonicotinoidele pot fi clasificate și în funcție de acțiunea lor asupra organismelor insecte. Acestea afectează sistemul nervos prin influențarea transmiterii impulsurilor nervoase.

• Neonicotinoide de contact: aceste substanțe acționează la contactul direct cu insectele. După ce intră în contact cu corpul insectei, acestea pătrund în organism și perturbă funcționarea sistemului nervos.
  Exemplu: flonicamid - un neonicotinoid care acționează la contactul cu dăunătorii, blocând transmiterea impulsurilor nervoase.
• Neonicotinoide sistemice: acești compuși au capacitatea de a penetra țesuturile plantelor, de a se răspândi prin ele și de a oferi protecție chiar și împotriva insectelor care se hrănesc cu seva plantelor.
  Exemplu: tiametoxam și imidacloprid — ambii compuși au acțiune sistemică și pot fi aplicați pe semințe pentru a oferi protecție chiar de la începutul creșterii plantelor.

Clasificare după domeniul de aplicare

Neonicotinoidele pot fi clasificate și în funcție de domeniile lor de aplicare, în funcție de tipul de culturi și dăunători pe care îi vizează.

• Neonicotinoide pentru protecția culturilor agricole: acești compuși sunt utilizați pentru combaterea dăunătorilor care afectează culturile agricole. Sunt eficienți împotriva unei game largi de insecte dăunătoare, cum ar fi afidele, tripșii, muștele albe și mulți alții.
  Exemplu: imidacloprid — utilizat în mod obișnuit pentru protejarea culturilor precum porumb, orez, legume și fructe.
• Neonicotinoide pentru protejarea plantelor ornamentale: acești compuși sunt utilizați pentru a proteja plantele ornamentale de dăunători precum acarienii și afidele.
  Exemplu: acetamiprid — utilizat pentru combaterea dăunătorilor de pe plantele ornamentale, cum ar fi trandafirii și arbuștii.
• Neonicotinoide pentru protecția împotriva insectelor purtătoare de boli: acest grup de compuși este utilizat și pentru a proteja plantele de insectele care pot transmite diverse boli, cum ar fi virusurile sau ciupercile.
  Exemplu: tiametoxam — utilizat pentru a proteja plantele agricole de dăunători precum afidele și alte insecte care pot transmite agenți patogeni.

Clasificare după toxicitate și rezistență

Neonicotinoidele pot fi clasificate și în funcție de nivelurile lor de toxicitate și de capacitatea de a se acumula în plante, ceea ce le afectează persistența în ecosistem.

• Neonicotinoide extrem de toxice: acești compuși sunt extrem de toxici pentru insecte și se utilizează doze minime pentru un control eficient al dăunătorilor.
  Exemplu: imidacloprid — extrem de toxic și distruge eficient diverse insecte dăunătoare la doze minime.
• Neonicotinoide cu toxicitate redusă: acești compuși au o toxicitate mai scăzută, dar sunt totuși eficienți în combaterea insectelor. Pot fi utilizați în zonele în care este necesară o abordare mai sigură a controlului dăunătorilor.
  Exemplu: acetamiprid — relativ mai puțin toxic în comparație cu alți neonicotinoide, ceea ce îl face preferabil pentru utilizarea în anumite domenii.

Mecanismul de acțiune

• Cum afectează insecticidele sistemul nervos al insectelor

Neonicotinoidele afectează sistemul nervos al insectelor prin legarea de receptorii de nicotină și acetilcolină din celulele nervoase. Aceasta provoacă excitarea continuă a impulsurilor nervoase, ducând la paralizia și moartea insectelor. Spre deosebire de clasele anterioare de insecticide, neonicotinoidele au o selectivitate ridicată pentru insecte, reducând toxicitatea lor pentru mamifere și alte nevertebrate.

• Impactul asupra metabolismului insectelor

Neonicotinoidele perturbă procesele metabolice la insecte, ducând la scăderea activității, reproducerii și supraviețuirii. Inhibarea transmiterii semnalelor nervoase împiedică funcții esențiale precum hrănirea, mișcarea și reproducerea.

• Exemple de mecanisme moleculare de acțiune

Unele neonicotinoide, cum ar fi imidaclopridul, se leagă de receptorii nicotinici ai acetilcolinei, provocând o excitație constantă a celulelor nervoase. Altele, cum ar fi tiametoxamul, blochează canalele ionice, perturbând transmiterea semnalelor nervoase. Aceste mecanisme asigură o eficacitate ridicată împotriva insectelor dăunătoare.

• Diferența dintre efectele de contact și cele sistemice

Neonicotinoidele au acțiune sistemică, ceea ce înseamnă că penetrează țesuturile plantei și se răspândesc în toate părțile acesteia, inclusiv în frunze, tulpini și rădăcini. Aceasta oferă protecție pe termen lung plantei și controlează eficient dăunătorii care se hrănesc cu diverse părți ale plantei. Acțiunea de contact este, de asemenea, posibilă, dar principala lor eficacitate este asociată cu distribuția sistemică.

Exemple de produse din această grupă

• Imidacloprid
  Mecanism de acțiune: se leagă de receptorii nicotinici ai acetilcolinei, provocând excitația continuă a celulelor nervoase.
  Exemple de produse:
  • Actara
  • Klordor
  • Lanergil

Avantaje și dezavantaje
Avantaje: spectru larg de acțiune, distribuție sistemică, toxicitate scăzută pentru mamifere.
Dezavantaje: toxicitate pentru albine și alți polenizatori, potențială dezvoltare a rezistenței la dăunători.

• Mecanism de acțiune al tiametoxamului
  : blochează canalele ionice, perturbând transmiterea semnalelor nervoase.
  Exemple de produse:
  • Belkar
  • Tyret
  • Redat

Avantaje și dezavantaje
Avantaje: eficiență ridicată, toxicitate scăzută pentru insectele benefice, rezistență la degradare.
Dezavantaje: toxicitate pentru albine în caz de aplicare greșită, acumulare potențială în sol.

• Clotianidină
  Mecanism de acțiune: se leagă de receptorii de acetilcolină, provocând paralizie la insecte.
  Exemple de produse:
  • Clofer
  • Cartimar
  • Necto

Avantaje și dezavantaje

Avantaje: rezistență ridicată la degradare, distribuție sistemică, eficient împotriva unei game largi de dăunători.
Dezavantaje: toxicitate pentru albine, potențială contaminare a apei și a solului.

Insecticidele și impactul lor asupra mediului

• Impactul asupra insectelor benefice

Neonicotinoidele au un impact semnificativ asupra insectelor benefice, inclusiv albinelor, viespilor și altor polenizatori. Albinele sunt expuse riscului de otrăvire atunci când colectează nectar și polen de la plantele tratate, ceea ce duce la reducerea populațiilor și la perturbarea proceselor de polenizare. Acest lucru afectează negativ biodiversitatea și productivitatea culturilor care depind de polenizare.

• Nivelurile reziduale de insecticide în sol, apă și plante

Neonicotinoidele pot rămâne în sol perioade lungi de timp, în special în climatele umede și calde. Acestea pătrund în apă prin precipitații și irigații, ducând la contaminarea surselor de apă. La plante, neonicotinoidele sunt distribuite în toate părțile, inclusiv în frunze, tulpini și rădăcini, oferind protecție sistemică, dar pot duce și la acumularea în produsele alimentare.

• Fotostabilitatea și descompunerea insecticidelor în natură

Mulți neonicotinoizi au o fotostabilitate ridicată, ceea ce le crește durata de acțiune în mediu. Acest lucru încetinește descompunerea lor sub radiațiile ultraviolete și contribuie la acumularea lor în ecosisteme. Rezistența ridicată la degradare duce la prezența pe termen lung a insecticidelor în sol și apă, crescând riscul de toxicitate pentru nevertebrate și alte organisme.

• Biomagnificare și acumulare în lanțurile trofice

Neonicotinoidele au potențialul de bioamplificare, deoarece se pot acumula în corpurile insectelor și animalelor, urcând în lanțul trofic. Acest lucru duce la creșterea concentrațiilor de insecticide la prădători și la niveluri mai ridicate ale lanțului trofic, inclusiv la oameni. Bioamplificarea neonicotinoidelor provoacă probleme ecologice și de sănătate grave, deoarece insecticidele acumulate pot provoca intoxicații cronice și tulburări de sănătate la animale și oameni.

Problema rezistenței dăunătorilor la insecticide

• Cauzele dezvoltării rezistenței

Dezvoltarea rezistenței insectelor dăunătoare la neonicotinoide se datorează mutațiilor genetice și selecției indivizilor rezistenți cu utilizarea repetată a aceluiași insecticid. Utilizarea frecventă și necontrolată a neonicotinoidelor promovează dezvoltarea rapidă a rezistenței, reducând eficacitatea acestora și necesitând utilizarea unor agenți mai puternici și mai toxici.

• Exemple de dăunători rezistenți

Rezistența la neonicotinoide a fost observată la diverse insecte dăunătoare, inclusiv musculițe albe, afide, acarieni și unele specii de molii. Acești dăunători prezintă o sensibilitate scăzută la insecticide, ceea ce îi face mai greu de controlat și duce la necesitatea unor substanțe chimice mai scumpe și mai periculoase.

• Metode de prevenire a rezistenței

Pentru a preveni rezistența, este necesară rotația insecticidelor cu mecanisme de acțiune diferite, combinarea metodelor de control chimic și biologic și utilizarea strategiilor integrate de gestionare a dăunătorilor. De asemenea, este important să se respecte dozele și schemele de aplicare recomandate pentru a evita selectarea indivizilor rezistenți și a asigura eficacitatea pe termen lung a produselor.

Utilizarea în siguranță a insecticidelor

• Prepararea soluțiilor și a dozelor

Pregătirea corectă a soluțiilor și dozarea precisă a insecticidelor sunt esențiale pentru o utilizare eficientă și sigură. Respectați cu strictețe instrucțiunile producătorului pentru a evita supradozajul și tratamentul inadecvat al plantelor. Utilizarea instrumentelor de măsurare și

Apa de calitate ajută la asigurarea preciziei dozării și a unui tratament eficient.

• Utilizarea echipamentului de protecție la manipularea insecticidelor

Când se lucrează cu neonicotinoide, trebuie folosit echipament de protecție adecvat, cum ar fi mănuși, măști, ochelari de protecție și îmbrăcăminte de protecție. Acest lucru ajută la prevenirea contactului cu insecticidele pe piele, ochi și sistemul respirator, reducând riscul de otrăvire și efectele negative asupra sănătății.

• Recomandări pentru tratarea plantelor

Tratați plantele dimineața devreme sau seara târziu pentru a minimiza impactul asupra polenizatorilor precum albinele. Evitați tratamentul pe vreme caldă și cu vânt, deoarece acest lucru poate duce la pulverizarea insecticidelor pe plantele și organismele benefice. De asemenea, luați în considerare stadiul de creștere al plantei, evitând tratamentul în timpul înfloririi și fructificării active.

• Respectarea perioadelor de așteptare înainte de recoltare

Respectarea perioadelor de așteptare recomandate înainte de recoltare după aplicarea insecticidului asigură siguranța produselor alimentare și previne acumularea de reziduuri chimice în alimente. Respectarea perioadelor de așteptare garantează siguranța consumului și previne riscurile pentru sănătate.

Alternative la insecticidele chimice

• Insecticide biologice

Utilizarea entomofagelor, a agenților bacterieni și fungici este o alternativă sigură pentru mediu la insecticidele chimice. Insecticidele biologice, cum ar fi bacillus thuringiensis, combat eficient insectele dăunătoare fără a dăuna organismelor benefice și mediului.

• Insecticide naturale

Insecticidele naturale precum uleiul de neem, infuziile de tutun și soluțiile de usturoi sunt sigure pentru plante și pentru mediu în combaterea dăunătorilor. Aceste metode au proprietăți repelente și insecticide, controlând eficient populațiile de insecte fără a utiliza substanțe chimice sintetice. Insecticidele naturale pot fi utilizate în combinație cu alte metode pentru rezultate optime.

• Capcane cu feromoni și alte metode mecanice

Capcanele cu feromoni atrag și distrug insectele dăunătoare, reducând populația acestora și prevenind răspândirea lor. Alte metode mecanice, cum ar fi capcanele și barierele lipicioase, ajută, de asemenea, la controlul populațiilor de dăunători fără utilizarea substanțelor chimice. Aceste metode sunt modalități eficiente și sigure pentru mediu de a gestiona dăunătorii.

Exemple de insecticide populare din acest grup

Numele produsului	Ingredient activ	Mecanismul de acțiune	Domeniu de aplicare
Imidacloprid	Imidacloprid	Legându-se de receptorii nicotinici acetilcolinei, provoacă paralizie și moarte	Culturi de legume, cereale, pomi fructiferi
Tiametoxam	Tiametoxam	Blocarea canalelor ionice, perturbarea transmiterii semnalelor nervoase	Culturi de cereale, legume, plante fructifere
Clotianidină	Clotianidină	Legarea de receptorii de acetilcolină, provocând paralizie la insecte	Culturi de legume și fructe, plante ornamentale
Acetamipridă	Acetamipridă	Legarea la receptorii nicotinici acetilcolinei, provocând excitație nervoasă continuă	Legume, cereale și culturi ornamentale
Nectarină	Nectarină	Legându-se de receptorii nicotinici acetilcolinei, provoacă paralizie și moarte	Culturi de legume și ornamentale, pomi fructiferi

Avantaje și dezavantaje

Avantaje

• Eficacitate ridicată împotriva unei game largi de insecte dăunătoare
• Distribuție sistemică în plante, oferind protecție pe termen lung
• Toxicitate scăzută pentru mamifere în comparație cu alte clase de insecticide
• Fotostabilitate ridicată, asigurând acțiune pe termen lung

Dezavantaje

• Toxicitate pentru insectele benefice, inclusiv albine și viespi
• Potențialul de dezvoltare a rezistenței la insectele dăunătoare
• Posibilă contaminare a solului și a surselor de apă
• Costul ridicat al unor produse în comparație cu insecticidele tradiționale

Riscuri și precauții

• Impactul asupra sănătății umane și animale

Neonicotinoidele pot avea un impact semnificativ asupra sănătății umane și animale dacă sunt utilizate necorespunzător. Atunci când sunt absorbite în corpul uman, acestea pot provoca simptome de intoxicație, cum ar fi amețeli, greață, vărsături, dureri de cap și, în cazuri extreme, convulsii și pierderea conștienței. Animalele, în special cele de companie, sunt, de asemenea, expuse riscului de intoxicație dacă insecticidele intră în contact cu pielea lor sau dacă ingerează plante tratate.

• Simptomele intoxicației cu insecticide

Simptomele intoxicației cu neonicotinoide includ amețeli, dureri de cap, greață, vărsături, slăbiciune, dificultăți de respirație, convulsii și pierderea conștienței. Dacă insecticidul intră în contact cu ochii sau pielea, pot apărea iritații, roșeață și senzații de arsură. În caz de ingerare, trebuie solicitat imediat asistență medicală.

• Primul ajutor în caz de otrăvire

În caz de suspiciune de intoxicație cu neonicotinoide, opriți imediat contactul cu insecticidul, clătiți pielea sau ochii afectați cu multă apă timp de cel puțin 15 minute. În caz de inhalare, scoateți persoana afectată la aer curat și solicitați asistență medicală. În caz de ingerare, apelați serviciile de urgență și urmați instrucțiunile de prim ajutor de pe ambalajul produsului.

Prevenirea dăunătorilor

• Metode alternative de combatere a dăunătorilor

Utilizarea metodelor culturale precum rotația culturilor, mulcirea, îndepărtarea plantelor infectate și introducerea soiurilor rezistente ajută la prevenirea apariției dăunătorilor și la reducerea nevoii de insecticide. Metodele de control biologic, inclusiv utilizarea entomofagelor și a altor inamici naturali ai insectelor dăunătoare, sunt, de asemenea, eficiente.

• Crearea unor condiții nefavorabile pentru dăunători

Irigarea adecvată, îndepărtarea frunzelor căzute și a resturilor vegetale, menținerea curățeniei în grădină și amplasarea de bariere fizice, cum ar fi plase și borduri, ajută la prevenirea infestărilor cu dăunători. Inspectarea regulată a plantelor și îndepărtarea promptă a părților deteriorate reduc atractivitatea plantelor pentru dăunători.

Concluzie

Utilizarea rațională a neonicotinoidelor joacă un rol crucial în protejarea plantelor și creșterea randamentelor plantelor agricole și ornamentale. Cu toate acestea, trebuie respectate reglementările de siguranță, iar insecticidele trebuie aplicate ținând cont de factorii de mediu pentru a minimiza impactul lor negativ asupra mediului și a organismelor benefice. O abordare integrată a combaterii dăunătorilor, care combină metode chimice, biologice și culturale, promovează practici agricole durabile și conservarea biodiversității.

Întrebări frecvente (FAQ)

Ce sunt neonicotinoidele și la ce se utilizează?
Neonicotinoidele sunt o clasă de insecticide sintetice utilizate pentru a proteja plantele de diverși dăunători. Sunt utilizate pe scară largă în agricultură și horticultură pentru a crește randamentele și a preveni deteriorarea plantelor.

Cum afectează neonicotinoidele sistemul nervos al insectelor?
Neonicotinoidele se leagă de receptorii de nicotină și acetilcolină din sistemul nervos al insectelor, provocând o excitație continuă a celulelor nervoase. Aceasta duce la paralizie și moartea insectelor.

Care sunt principalele grupe de neonicotinoide?
Principalele grupe de neonicotinoide includ imidaclopridul, tiametoxamul, clotianidina, acetamipridul și nectarul. Fiecare dintre aceste grupe are caracteristici specifice în mecanismul său de acțiune și domeniul de aplicare.

Sunt neonicotinoidele dăunătoare albinelor?
Da, neonicotinoidele sunt toxice pentru albine și alți polenizatori. Utilizarea lor necesită respectarea strictă a reglementărilor pentru a minimiza impactul lor asupra insectelor benefice.

Cum poate fi prevenită rezistența insectelor la neonicotinoide?
Pentru a preveni rezistența, este necesar să se rotească insecticidele cu mecanisme de acțiune diferite, să se combine metodele de control chimic și biologic și să se respecte dozele și schemele de aplicare recomandate.

Ce probleme de mediu sunt asociate cu utilizarea neonicotinoidelor?
Utilizarea neonicotinoidelor duce la declinul populațiilor de insecte benefice, contaminarea solului și a apei și acumularea de insecticide în lanțurile trofice, provocând probleme semnificative de mediu și de sănătate.

Pot fi neonicotinoidele utilizate în agricultura ecologică?
Nu, majoritatea neonicotinoidelor nu îndeplinesc cerințele pentru agricultura ecologică din cauza originii lor sintetice și a impactului negativ asupra mediului și a organismelor benefice.

Cum se aplică neonicotinoidele pentru o eficacitate maximă?
Respectați cu strictețe instrucțiunile producătorului privind dozajul și programul de aplicare, tratați plantele în primele ore ale nopții sau în timpul nopții, evitați tratamentul în timpul activității polenizatorilor și asigurați o distribuție uniformă a insecticidului pe plante.

Există alternative la neonicotinoide pentru combaterea dăunătorilor?
Da, există insecticide biologice, remedii naturale (ulei de neem, soluții de usturoi), capcane cu feromoni și metode mecanice de control care pot fi utilizate ca alternative la insecticidele chimice.

Unde pot fi achiziționate neonicotinoidele?
Neonicotinoidele sunt disponibile în magazine agrotehnice specializate, magazine online și furnizori de produse de protecție a plantelor. Înainte de cumpărare, asigurați-vă de legalitatea și siguranța produselor utilizate.