Acca feijoa
Acca feijoa (Acca sellowiana) este un pom fructifer veșnic verde sau un arbust mare, cunoscut pentru pulpa sa comestibilă de fructe, care are o aromă neobișnuită și un conținut ridicat de vitamine. Planta este adesea numită „feijoa” sau „guava cu ananas” datorită asemănării aromei și gustului său cu un amestec de căpșuni, ananas și guava. Din punct de vedere botanic, Acca feijoa aparține familiei mirtului (Myrtaceae) și poate fi cultivată atât ca plantă ornamentală, cât și fructiferă, în special în regiunile subtropicale.
Etimologia numelui
Numele genului Acca este dat în onoarea botanistului portughez João da Silva Acca, care a contribuit la studiul florei sud-americane. Epitetul speciei sellowiana îl onorează pe naturalistul și colecționarul de plante german Friedrich Sellow, care a studiat diversitatea plantelor din Brazilia. În limbajul cotidian, planta este adesea numită feijoa, care provine de la numele naturalistului brazilian João da Silva Feijó, dar în literatura științifică, denumirea de Acca sellowiana a fost stabilită.
Formă de viață
În habitatul său natural, Acca feijoa apare ca un arbust veșnic verde sau un copac mic, atingând de obicei 3-5 metri înălțime. Coroana sa este adesea răspândită, cu numeroase ramuri acoperite cu frunze groase și pieloase. Datorită compactității și creșterii relativ lente, feijoa poate fi cultivată convenabil atât în aer liber, într-un climat potrivit, cât și în ghivece (pe terase sau în grădini de iarnă).
O altă caracteristică importantă a formei de viață a speciei Acca feijoa este capacitatea sa de a rodi timp de mulți ani cu o îngrijire adecvată. Planta este o specie lemnoasă cu creștere lentă, dar destul de durabilă. Mai mult, feijoa poate tolera unele scăderi de temperatură, păstrându-și frunzele veșnic verzi, deși în climatele reci este necesară protecție suplimentară sau cultivarea în seră.
Familial
Acca feijoa aparține familiei de mirt (Myrtaceae), o familie numeroasă care include genuri bine-cunoscute precum eucaliptul (Eucalyptus), cuișoarele (Syzygium aromaticum), mirtul (Myrtus) și diverse culturi pomicole, inclusiv guava (Psidium). Plantele de mirt sunt adesea caracterizate prin uleiurile esențiale din frunzele lor, care le conferă arome distincte și proprietăți fitocide.
O altă caracteristică notabilă a familiei este prezența formelor lemnoase perene, întâlnite de obicei în zonele tropicale și subtropicale. Mulți membri ai familiei mirtului sunt apreciați pentru florile lor decorative, precum și pentru utilizarea lor comestibilă sau medicinală. Ca membru al acestei familii, Acca feijoa prezintă trăsături tipice: frunziș veșnic verde, structură pieloasă a frunzelor și o compoziție chimică bogată în uleiuri esențiale.
Caracteristici botanice
Feijoa atinge de obicei 3-5 metri înălțime și, în condiții favorabile, formează un arbore compact sau un arbust dens. Frunzele sunt opuse, eliptice, lucioase pe partea superioară și acoperite cu o pubescență argintie pe partea inferioară. Florile sunt mari, solitare sau grupate în ciorchini, cu până la 4-5 petale roșiatice și numeroase stamine strălucitoare de culoare roșu-roz situate în centru.
Fructele sunt ovale sau ușor în formă de pară, de culoare verde, cu un înveliș ceros. În interiorul fructului se află o pulpă delicată, cremoasă, umplută cu numeroase semințe mici. Aroma și gustul sunt adesea descrise ca un amestec de ananas, căpșuni și guava cu căpșuni, ceea ce face din feijoa un fruct popular în climatele subtropicale.
Compoziție chimică
Fructele de feijoa sunt apreciate pentru conținutul lor ridicat de vitamina C, iod, acizi organici și carbohidrați (zaharuri din fructe). Frunzele și florile conțin uleiuri esențiale, flavonoide și alți compuși fenolici. Pulpa fructului este formată dintr-o parte apoasă și mai densă, îmbogățită cu vitamine (A, E), micronutrienți (K, Mg) și fibre.
Există convingerea că fructele de feijoa sunt utile pentru prevenirea bolilor tiroidiene datorită conținutului ridicat de iod ușor digerabil, deși concentrația exactă poate varia în funcție de condițiile de sol și climă.
Origine
Aria de răspândire nativă a plantei Acca feijoa include regiunile muntoase din America de Sud, în special în Brazilia, Uruguay, Paraguay și Argentina, unde planta crește în păduri subtropicale și pe pante. A fost introdusă în Europa la începutul secolului al XX-lea și a atras rapid atenția grădinarilor, răspândindu-se treptat atât ca plantă fructiferă, cât și ornamentală pe coastele Mediteranei și Mării Negre.
În fosta Uniune Sovietică, planta s-a adaptat bine la coasta Mării Negre din Caucaz, Crimeea și alte câteva regiuni cu ierni blânde. Cultivarea cu succes a feijoa este raportată și în zonele subtropicale din Georgia și Azerbaidjan. Lucrările de ameliorare au dus la dezvoltarea unor forme mai rezistente la frig, extinzând aria de cultivare.
Ușurință de creștere
Cultivarea plantei Acca feijoa în regiuni cu ierni blânde este relativ ușoară, deoarece planta este destul de rezistentă la înghețuri moderate (până la -10–12 °C). Planta se dezvoltă bine și produce fructe atunci când este udată suficient vara și într-o locație însorită. Este necesară prudență în zonele cu ierni umede și reci, deoarece umiditatea excesivă poate duce la boli ale rădăcinilor.
Pentru cultivarea în interior sau în seră, este important să se îndeplinească mai multe condiții (substrat fertil și bine drenat, lumină abundentă, udare moderată). Per total, feijoa nu este considerată deosebit de capricioasă, dar necesită îngrijire regulată și fertilizare echilibrată pentru o înflorire stabilă și formarea fructelor.
Specii și soiuri
Genul Acca (sau Feijoa, conform vechii clasificări) este cunoscut în principal pentru specia Acca sellowiana. Există diferite soiuri care se disting prin mărimea fructelor, aromă, viteza de coacere și rezistența la frig. Printre cele mai comune soiuri se numără „Nikitsky Aromatic”, „Crimean Early”, „Suprefor” și „Coolidge”. Fiecare soi are propriile caracteristici în ceea ce privește timpul de coacere, mărimea fructelor și gustul.
Hibridizarea în cadrul genului nu este răspândită, așa că alegerea soiurilor de feijoa este determinată în mare măsură de preferințele grădinarilor, cum ar fi dimensiunea fructelor, gustul și perioada de coacere necesară. În horticultura ornamentală, unele forme sunt remarcate pentru accentuarea frumuseții neobișnuite a florilor, dar acestea produc adesea mai puține fructe.
Dimensiune
În teren deschis, Acca feijoa atinge de obicei o înălțime de 2-5 metri, formând un trunchi lemnos sau mai multe trunchiuri ramificate. Coroana poate fi lată și extinsă, ajungând uneori la 2-3 metri în diametru. Totul depinde de condițiile de creștere, soi, prezența îngrășămintelor și tăiere.
Când este cultivată în ghivece, planta are de obicei dimensiuni mai modeste, deoarece volumul ghiveciului și condițiile generale (spațiu limitat, microclimat interior) încetinesc creșterea. Tăierea și ciupirea pot, de asemenea, restricționa înălțimea la 1-2 metri, ceea ce este deosebit de convenabil pentru serele mici sau spațiile interioare.
Intensitatea creșterii
Feijoa crește moderat: în condiții favorabile, creșterea anuală a lăstarilor poate ajunge la 20-30 cm. Creșterea este cea mai intensă în primii ani (2-5 ani), când planta își formează principalele ramuri scheletice. În anii următori, ritmul de creștere încetinește oarecum, iar arbustul formează o coroană densă.
Creșterea este influențată de factorii de mediu: lumină, temperatură, fertilitatea solului și udare. Cu lumină sau udare insuficientă, creșterea încetinește, iar cu exces de umiditate și îngrășăminte cu azot, copacul poate crește excesiv creșterea frunzelor în detrimentul înfloririi viitoare.
Durată de viaţă
Acca feijoa poate trăi și rodi timp de 30-40 de ani, deși randamentele maxime apar la vârsta de 10-15 ani. În timp, planta poate rămâne sănătoasă, dar volumul de înflorire și fructificare poate scădea treptat. Cu tăieri regulate de rejuvenare, planta își poate menține valoarea ornamentală și poate continua să producă fructe pentru o perioadă mai lungă.
În condiții de interior sau în sere, unde spațiul și volumul substratului sunt limitate, durata de viață poate fi oarecum scurtată. Cu toate acestea, cu o îngrijire adecvată (monitorizarea udării, fertilizării și iluminării), multe exemplare trăiesc cu succes mai mult de 10-15 ani, continuând să formeze flori și fructe.
Temperatură
Temperatura optimă pentru Acca feijoa în timpul sezonului de creștere și formarea fructelor este de 20–28 °C. Planta poate tolera temperaturi negative scăzute (până la -10–12 °C) în teren deschis, în special când vine vorba de exemplarele mature. Cu toate acestea, plantele tinere sunt mai vulnerabile la înghețuri.
Când este cultivată în interior, este important să nu se permită temperaturi excesive peste 30–35 °C în aer uscat, precum și fluctuații puternice de temperatură în timpul iernii. Regimul acceptabil este de 5–10 °C în timpul fazei de repaus vegetativ, ceea ce ajută Acca feijoa să formeze muguri pentru înflorirea viitoare, fără a irosi energie pentru o creștere excesivă într-o perioadă nefavorabilă.
Umiditate
Feijoa crește cel mai bine la umiditate moderată, în jur de 50-60%. Aerul foarte uscat (sub 30-35%) poate duce la căderea mugurilor și la încetinirea creșterii. Dacă planta este cultivată în interior, se recomandă utilizarea umidificatoarelor sau pulverizarea periodică a frunzelor dacă aerul este prea uscat.
Excesul de umiditate (peste 80–85%) poate duce la boli fungice, în special atunci când este combinat cu temperaturi scăzute. În teren deschis, Acca feijoa tolerează de obicei fluctuațiile de umiditate a aerului, în special cu o aerare adecvată a coroanei.
Iluminatul și amplasarea camerei
Iluminarea optimă este lumina puternică și difuză a soarelui. În grădină, feijoa se plantează în locuri deschise, însorite, cu umbră ușoară în timpul orelor cele mai fierbinți. Când este cultivată în interior, ghiveciul trebuie plasat lângă o fereastră orientată spre sud sau sud-vest, dacă este necesar, protejându-l de soarele prea intens de la amiază.
Lipsa luminii afectează înflorirea și fructificarea. Dacă în cameră nu există suficientă lumină naturală, ar trebui folosite lămpi de creștere pentru a asigura cel puțin 12 ore de lumină naturală. Această ajustare este deosebit de importantă în perioada toamnă-iarnă la latitudinile nordice.
Sol și substrat
Acca feijoa are nevoie de sol afânat, fertil, cu un pH de 5,5–6,5. O compoziție tipică a substratului este:
- Sol de gazon: 2 părți
- Turbă: 1 parte
- Nisip (sau perlit): 1 parte
- Sol pentru frunze bogat în nutrienți (dacă este disponibil): 1 parte
Aciditatea poate fi ușor ajustată folosind ace de pin sau cantități mici de turbă acidă. Drenajul este obligatoriu: 2-3 cm de lut expandat sau pietriș gros pe fundul ghiveciului pentru a preveni stagnarea apei și putrezirea rădăcinilor.
Udare
În timpul primăverii și verii, feijoa crește activ și formează muguri și fructe, așa că udarea trebuie să fie regulată. Solul trebuie să rămână moderat umed, dar nu îmbibat cu apă. Înainte de următoarea udare, stratul superior al substratului poate fi lăsat să se usuce 1-2 cm, mai ales dacă planta este într-un ghiveci.
Iarna, când temperatura scade sau planta intră în repaus vegetativ, udarea trebuie redusă. Dacă temperatura din cameră este în jur de 10–12 °C, udarea o dată la 7–10 zile este suficientă pentru a preveni deshidratarea rădăcinilor. Udarea excesivă în această perioadă este deosebit de periculoasă, deoarece poate duce la putrezirea rădăcinilor și boli.
Fertilizarea și hrănirea
În perioada de creștere activă și fructificare (aprilie-august), îngrășămintele minerale complexe pentru plantele fructifere trebuie aplicate la fiecare 2-3 săptămâni. Se pot utiliza îngrășăminte universale sau amestecuri specializate cu un conținut mai mare de potasiu și fosfor, care stimulează formarea mugurilor și a fructelor.
Fertilizarea se poate face prin udarea rădăcinilor cu o soluție de îngrășământ sau prin încorporarea la suprafață a granulelor. Este important să se respecte instrucțiunile producătorului pentru a evita supraîngrășarea plantei, ceea ce ar putea duce la o creștere excesivă a lăstarilor. Toamna și iarna, fertilizarea este redusă la minimum sau oprită, permițând plantei să se odihnească.
Înflorire
Acca feijoa înflorește la sfârșitul primăverii sau începutul verii. Florile sunt mari, cu petale groase și cărnoase, a căror parte exterioară este roz pal, iar cea interioară albicioasă. Principalul decor îl reprezintă staminele roșii aprinse, care conferă florii un aspect exotic. Florile pot apărea individual sau în grupuri, creând un spectacol frumos pe fundalul frunzișului verde închis.
Pentru o legare reușită a fructelor, este adesea necesară polenizarea încrucișată între diferite plante sau soiuri. În cazul unei singure plante cultivate în interior sau într-o locație izolată, recolta poate fi minimă. Uneori, grădinarii folosesc polenizarea manuală (transferul polenului cu o pensulă) pentru a crește numărul de fructe.
Propagare
Feijoa poate fi propagată prin semințe și butași. Metoda de însămânțare implică semănatul semințelor extrase din fructe coapte într-un substrat ușor (turbă, nisip). Înmuierea prealabilă poate să nu fie necesară, dar este important să se mențină o temperatură de 20-25 °C și o umiditate bună. Germinarea are loc în 2-3 săptămâni.
Butașii se iau din lăstari semilemnoși, cu o lungime de 10-15 cm. Frunzele inferioare se îndepărtează, iar butașul se tratează cu un hormon de înrădăcinare. Butașii se înrădăcinează într-un substrat umed la 22-24 °C cu umiditate moderată. După 4-6 săptămâni, se formează rădăcini, după care butașii se transplantează în ghivece separate.
Caracteristici sezoniere
Primăvara, feijoa începe să crească activ și să formeze muguri de flori. În această perioadă, este important să se asigure fertilizarea regulată și udarea adecvată. Vara, are loc înflorirea principală și formarea fructelor. În condiții calde și cu lumină adecvată, procesul poate fi finalizat până în toamnă, rezultând o recoltă completă.
Toamna, planta își poate continua dezvoltarea fructelor; în regiunile mai răcoroase, fructele se pot coace până la începutul iernii. Iarna, pe măsură ce temperatura scade și orele de lumină se scurtează, Acca feijoa își încetinește metabolismul. Dacă temperatura din interior este în jur de 10-15 °C, planta intră parțial în repaus vegetativ.
Caracteristici de îngrijire
Principala caracteristică de îngrijire este asigurarea unei iluminări adecvate și controlul umidității. Feijoa nu agreează udarea excesivă, dar uscarea solului poate afecta negativ înflorirea și legarea fructelor. Tăierea formativă ajută la menținerea unei forme îngrijite și la stimularea ramificării. Observarea regulată a stării frunzelor și fertilizarea la timp îmbunătățesc productivitatea.
De asemenea, este important să ne amintim potențialele probleme legate de polenizare: dacă se cultivă o singură plantă fără acces la insecte polenizatoare sau la o altă plantă din aceeași specie, este posibil să nu se producă fructe. În condiții de interior, unii grădinari recurg la polenizarea manuală prin transferul atent al polenului cu o perie.
Îngrijire în interior
Pentru cultivarea în interior, feijoa ar trebui plasată în cea mai luminoasă locație - de preferință o fereastră orientată spre sud sau sud-vest. Dacă lumina soarelui este prea intensă, ar trebui folosită umbrire ușoară în timpul orelor de prânz. Ghiveciul ar trebui să fie spațios, deoarece sistemul radicular al unei plante adulte este destul de dezvoltat. Un drenaj bun este esențial.
Udarea trebuie aranjată astfel încât substratul să rămână ușor umed, dar nu îmbibat cu apă. Iarna, când temperatura scade și orele de lumină se scurtează, udarea se reduce. Fertilizarea se face la fiecare 2-3 săptămâni cu îngrășăminte pentru plante fructifere. La temperaturi ridicate și lumină intensă, planta poate rămâne activă vegetativ, în timp ce în condiții mai răcoroase, își reduce parțial metabolismul.
În cultivarea în containere, controlul dimensiunii se realizează prin ciupirea vârfurilor și efectuarea unei tăieri sanitare. Acest lucru este necesar pentru a preveni creșterea prea rapidă a copacului. Sistemul radicular necesită o reînnoire regulată a substratului, de obicei transplantarea efectuându-se la fiecare 2-3 ani sau după cum este necesar.
Replantare
Alegeți un ghiveci puțin mai mare decât cel precedent (cu 2-3 cm în diametru), pentru a evita volumul excesiv de substrat. Un strat de drenaj de 2-3 cm (lut expandat, pietriș) trebuie plasat la fund. Replantarea se face cel mai bine la începutul primăverii, înainte de începerea creșterii active sau chiar înainte de tăiere, astfel încât pomul să se adapteze rapid la noile condiții.
Transplantarea păstrând o parte din cetul radicular reduce stresul asupra rădăcinilor, mai ales dacă planta este mare și adaptată. Dacă substratul este salin sau rădăcinile par nesănătoase, se face o înlocuire parțială a solului, iar rădăcinile deteriorate sunt tăiate și tratate cu cărbune sau fungicid.
Tăierea și formarea coroanei
Tăierea la Acca feijoa are două scopuri: sanitar (îndepărtarea ramurilor uscate și deteriorate) și formativ (reglarea înălțimii și formei coroanei). Procedura se efectuează la sfârșitul iernii sau începutul primăverii, înainte de începerea fluxului activ de sevă, pentru a reduce stresul asupra plantei.
Pentru a crea un arbust mai stufos, ciupirea lăstarilor tineri cu o treime din lungimea lor stimulează formarea ramurilor laterale. Periodic, interiorul coroanei este rărit pentru a îmbunătăți ventilația și accesul la lumină. Tăierea excesivă poate întârzia înflorirea în sezonul curent, dar adesea stimulează o înflorire mai viguroasă în anul următor.
Probleme potențiale și soluțiile acestora
Putregaiul rădăcinilor și infecțiile fungice apar din cauza udării excesive și a lipsei de drenaj. Planta începe să se ofilească, frunzele se îngălbenesc și cad. Soluția este reducerea imediată a udării, îmbunătățirea drenajului și, dacă este necesar, transplantarea plantei și tratarea rădăcinilor cu fungicide.
Lipsa luminii duce la o creștere tulpină lungă, înflorire rară sau absentă și frunze palide. Soluția este mutarea ghiveciului într-un loc mai luminos sau utilizarea unei iluminări suplimentare. Deficiențele de nutrienți se manifestă prin cloroză, creștere lentă și randamente slabe. Fertilizarea regulată rezolvă această problemă.
Dăunători
Acca feijoa poate fi atacată de afide, acarieni, făinoase și cochilii. Inspectați periodic partea inferioară a frunzelor și a lăstarilor tineri. În cazul infestărilor ușoare, se pot folosi soluții cu săpun sau alcool. Pentru infestări mari, utilizați insecticide conform instrucțiunilor producătorului.
Prevenirea include menținerea unei umidități moderate, o iluminare bună și evitarea stagnării aerului. Supraaglomerarea în ghivece și un mediu umed încurajează dăunătorii, așa că se recomandă ventilarea periodică și îndepărtarea frunzelor moarte.
Purificarea aerului
Fiind o plantă veșnic verde din familia mirtului, feijoa eliberează fitoncide, care pot purifica parțial aerul de unele bacterii patogene. Frunzele sale late captează praful, ceea ce aduce beneficii microclimatului interior. Cu toate acestea, efectul nu este la fel de semnificativ ca în cazul speciilor de ficus mai mari sau al feijoa cultivate în teren deschis.
Orice amenajare în verdeață în interior îmbunătățește confortul psihologic și poate crește umiditatea dacă mai multe exemplare sunt cultivate împreună. Cu toate acestea, capacitățile de purificare a aerului ale Acca feijoa ar trebui evaluate realist, deoarece contribuie doar moderat la crearea unui microclimat sănătos.
Siguranţă
Acca feijoa este în general sigură pentru oameni și animale. Planta nu are părți toxice, iar fructele de pădure sunt comestibile și utilizate pe scară largă în gătit. Reacțiile alergice la polenul de feijoa sunt rare, dar persoanele hipersensibile pot prezenta simptome ușoare.
Se recomandă să nu se lase planta la îndemâna copiilor mici și a animalelor de companie pentru a preveni deteriorarea ramurilor sau ruperea ghiveciului. Nu există niciun pericol direct în cazul contactului cu frunzele sau fructele, dar este întotdeauna mai bine să se respecte măsurile generale de siguranță atunci când se manipulează specii de plante necunoscute.
Iernat
În regiunile sudice cu ierni blânde, feijoa poate ierna afară, rezistând la înghețuri scurte de până la -10–12 °C. În climatele mai reci, planta este fie adăpostită (cu mulci în jurul sistemului radicular, înfășurând trunchiul în agrotextil), fie mutată într-o cameră răcoroasă unde temperatura este în jur de 10–15 °C.
Pentru cultivarea în interior, udarea se reduce iarna, nu se aplică îngrășăminte, iar planta trebuie plasată în cel mai răcoros colț posibil pentru a-i asigura o scurtă perioadă de repaus vegetativ. Primăvara, pe măsură ce temperatura crește și orele de lumină se prelungesc, se reiau udarea și fertilizarea regulate.
Proprietăți benefice
Fructele de feijoa sunt apreciate pentru conținutul lor ridicat de vitamina C, iod, fibre și antioxidanți. Consumul regulat ajută la întărirea sistemului imunitar, susținerea funcției tiroidiene și îmbunătățirea stării generale de bine. Pulpa cu gust fraged este folosită în salate, deserturi și băuturi.
Frunzele și scoarța conțin uleiuri esențiale și compuși fenolici cu proprietăți antimicrobiene. Acest lucru poate contribui la siguranța ecologică a plantei.
Grădina, deoarece unii agenți patogeni care aterizează pe frunzele sale sunt suprimați de substanțe naturale găsite în familia mirtului.
Utilizare în medicina tradițională sau rețete populare
În unele țări, fructele de feijoa sunt folosite pentru prevenirea deficiențelor de vitamine, a anemiei și a afecțiunilor tiroidiene. Se crede că gemurile, pastele și tincturile făcute din fructe au efecte benefice asupra imunității și metabolismului. Infuziile de apă din frunze sunt uneori folosite ca comprese pentru inflamații ușoare ale pielii.
Datele științifice privind eficacitatea acestor metode sunt limitate, iar medicina oficială nu recunoaște feijoa ca plantă medicinală. Cu toate acestea, includerea moderată a fructelor în dietă este privită pozitiv, având în vedere valoarea lor vitaminică și minerală.
Utilizare în designul peisagistic
În amenajarea peisagistică, feijoa servește ca un solitaire impresionant sau ca element focal datorită florilor sale exotice roșii și albe și a frunzișului argintiu decorativ de dedesubt. Se îmbină bine cu alte plante subtropicale, formând grupuri armonioase.
Grădinile verticale și compozițiile suspendate pentru feijoa sunt mai puțin aplicabile datorită naturii sale lemnoase și creșterii relativ lente. Cu toate acestea, în terase spațioase, grădini de iarnă sau containere mari de pe terase, poate deveni un ornament dacă i se oferă suficientă lumină și căldură.
Compatibilitatea cu alte plante
Cultivarea feijoa alături de alte specii subtropicale (cum ar fi citricele, leandrii sau măslinii) creează un ansamblu armonios, care amintește de stilul mediteranean. Spațiul adecvat pentru rădăcini este crucial, astfel încât diferitele plante să nu concureze prea acerb pentru apă și nutrienți.
Este mai bine să nu plantați lângă plante mari care iubesc umezeala, deoarece nevoile lor de udare vor diferi semnificativ de cele ale feijoa. Atunci când alegeți plante însoțitoare, trebuie să luați în considerare cerințele lor de lumină și pH-ul solului, precum și capacitatea lor de a prospera în aceeași zonă climatică.
Concluzie
Acca feijoa (Acca sellowiana) este o plantă uimitor de frumoasă și benefică din familia mirtului. Florile sale impresionante, fructele cu gust rafinat și frunzișul veșnic verde au făcut-o populară în regiunile sudice, precum și în cultivarea în sere și în interior. În condițiile potrivite (lumină suficientă, udare corectă, substrat adecvat), feijoa poate încânta grădinarii atât ca specie ornamentală, cât și fructiferă.
Este important să ne amintim că planta nu agreează iernile reci fără protecție și suprasaturația solului. Cu toate acestea, prezintă o rezistență admirabilă la secetă și nu este prea exigentă în ceea ce privește aciditatea solului. Aceste trăsături fac din feijoa o alegere interesantă atât pentru grădinarii experimentați, cât și pentru cei începători, care visează să aibă o notă exotică în grădina lor sau pe pervazul ferestrei.